Începând de la oameni apropiaţi mie până la oameni cu care de-abia am vreo tangenţă sau chiar deloc. Da, au luat-o toţi razna. Sunt toţi angoasaţi, nebuni, egoişti şi-şi varsă răul peste tot. În liftul blocului unde stau, pe stradă, la telefon, în autobuz. Nu mai pot de răul lor. Şi totul a început acum câteva zile când am citit chemarea la curăţenia de primăvară făcută de primarul sectorului 6. Atunci, toate bolile şi mizeriile astea mi s-au părut mai pregnante decât de obicei.

Mi-e silă de toţi voi ăştia care umpleţi oraşul, natura, aerul, de gunoi. Mi-e scârbă de voi, ăştia care vomitaţi prin lifturi şi scuipaţi seminţe ca mârlanii peste tot. Mă dezgustaţi voi, ăştia care credeţi că aveţi vreun merit în toate astea. Voi, care credeţi că toată lumea e a voastră şi că aveţi libertatea să faceţi ce vă doare. Mă scârbesc analfabeţii care urlă-n gura mare pe stradă, mă scârbesc pipiţele ostentative care par prostituate însetate după “elogiile” burtoşilor cu 4 clase. Mi-e silă de “reformele” în învăţamânt care vor încuraja ignoranţii să apară ca ciupercile după ploaie. Mi-e silă de Bucureşti şi de majoritatea oamenilor care-l populează.

God forgive me, but it’s a very, very mad world.

Advertisements