Vineri seara, în ciuda vremii deloc prielnice pentru un concert la Arenele Romane, m-am bucurat pentru a doua oară de prestația formației Rezident EX. Cu mâna pe inimă pot spune că înțeleg de ce scena muzicală românească tânjește după vocea inconfundabilă a lui Kempes. Proiectul Rezident EX reunește niște instrumentiști foarte buni:  Tavi Iepan – chitară, Adrian Popescu – chitară și Christian Podratzky – bass, Florin Cvasa – tobe și Matthias Lange – chitară, care m-au uns pe suflet și în Vamă, la Folk You, când Kempes, alături de trupă, a fost primit cu urale și mari emoții.

Seara a început cu recitalul timișorenilor de la Desant. Am prins două piese de la ei: Joc de noroc, care dă și titlul albumului de debut, și Nouă vieți. A fost primul meu contact cu ei: au sunat bine, au fost energici, dar personal nu am avut răbdare să-i ascult. Nerăbdarea mea a fost amplificată de momentul în care Lucian Boariu, realizatorul matinalului de la Rock FM, a urcat pe scenă pentru a înmâna două chitare Fender fericiților câștigători nominalizați în urma extragerii la sorți. Momentul a fost prelungit  din cauza unei neînțelegeri provocate de o serie identică pentru două bilete, dar principiul primul venit, primul servit a pus capăt agoniei.

Undeva în jurul orei 20:40, „rezidenții” au urcat pe scenă în aplauzele frenetice ale tuturor. A fost momentul așteptat de 9 ani de zile: întoarcerea lui Kempes acolo unde-i stă cel mai bine. Buletin de știri a deschis concertul lor, iar piese precum FotografiaSoldatul căzutCatedrala sufletului sau Oglinda au pus în valoare atât o trupă coezivă și care se ridică cu mult peste alte trupe autohtone, cât și un Kempes emoționat, dar cu o putere fantastică în voce. A cântat extraordinar de bine și a demonstrat că nostalgiile provocate de plecarea sa din țară nu au fost nicicând în zadar. Povestiri din gară și Brigadierii, așa cum era de așteptat, au provocat valuri de frenezie în public când toți cântam la unison.

Trupa a comunicat cu publicul constant, exprimându-și emoțiile, iar Matthias Lange, al cărui nume este strâns legat de trupa Metalium, a dat clasă cu solo-urile de chitară și a fost extrem de energic, suflând flăcări pe Pompierul atomic sau împărțind cu Kempes publicul pe versurile Noi suntem brigadierii ce trec fluierând , respectiv Nu ne oprește ploaie, nici soare, nici vânt. După două bis-uri, printre care şi Camera viselor, Rezident EX şi-a luat rămas bun de la publicul bucureştean (şi nu numai).

A fost o seară memorabilă, care s-a ridicat din nou deasupra așteptărilor mele. Mă bucur că am avut ocazia să-i ascult cu drag și admirație pentru a doua oară. Aș reveni oricând la un concert de-al lor pentru că trecând peste reputația lui Kempes și regretele strâng legate de Cargo, s-a născut o trupă puternică care demonstrează că se mai poate asculta muzică bună în România.

 

Advertisements