Poate întrebarea este puțin generală și ar trebui să luăm în considerare anumite etape ale vieții și cadre de desfășurare. Oricum ar fi, subiectul este sensibil pentru mulți și Doamne ferește să mă vizez cumva pe mine aici. În ultimul timp m-am gândit la ce mă motivează în prezent și ce mă poate ține motivată pe viitor. Specific, mă refer la parcursul profesional.

De vreo două luni încoace, am o altă activitate la muncă și am făcut mutarea de pe front office pe back office. Motivația nu a fost financiară, pentru că oricum banii sunt mai puțini, dar nevoia de a învață (alt)ceva m-a determinat să îmbrățișez decizia asta cu încredere. It’s no biggie până la urmă, nu am de gând să am o carieră „strălucitoare” din așa ceva, dar altceva vreau să subliniez: uneori, nu banii reprezintă fundamentul pentru decizii ce țin de dezvoltarea personală & co. (bineînțeles, fiecare având perspectiva unică asupra dezvoltării personale, întrucât unii consideră că dacă dorm cât e ziua de lungă, tare departe au ajuns, dar asta e altă mâncare de pește).

Banii nu reprezintă totul, deși vreau (mai) mulți, de ce să fiu ipocrită. Întorcând problema asta pe toate părțile, am observat că în general ne facem un mare defavor încercând să ne comparăm constant cu alte persoane și să tindem către un anumit statut cu care ne identificăm sau nu. E ok să poți să ai siguranța și jemanfișismul pe care banii ți le aduc, dar asta e o motivație care-și pierde din intensitate pe parcurs. Chiar la mine la muncă se încearcă de vreo lună și ceva un program de motivare non-financiară care constă în diverse workshop-uri și cursuri și pot spune cu mâna pe inimă că are rezultate pozitive, stimulând și alte nevoi.

Am început să mă gândesc mai serios la motivație având și o discuție în familie legată de posibilitatea mamei de a avansa pe scara ierahică, numai că uite, banii chiar nu reprezintă o motivație suficient de puternică încât să faci shift-ul la o anumită vârstă. E aiurea când dezvoltarea personală se bate cap în cap cu factorii biologici și e și mai aiurea când încerci să tragi de alții. În momentul de față pot recunoaște că da, mă motivează dezvoltarea mea personală pentru ca ea aduce cu sine bani mai mulți, acum sau mai târziu, și cred cu tărie că orice motivație financiară este efemeră. Cred că motivația se poate schimba pe parcurs și cred că oricât te-ar împinge alții de la spate, doar tu poți să te impulsionezi suficient încât să ajungi acolo unde vrei. Așadar, luați-vă un tip de gândire și reflectați serios asupra motivațiilor personale și a repercusiunilor asupra vieții.

Advertisements