M-am gândit de vreo două ori dacă mai are sens sa scriu articolul ăsta la aproape 2 săptămâni de la unul din cele mai din cele mai așteptate concerte ale acestui an, însă iată-mă. Deși concediul m-a ținut departe de formele tehnologice care să-mi permită să-mi exprim entuziasmul post-concert în scris, am decis că m-a marcat prea mult ca să las ocazia asta să treacă pe lângă mine.

Am ajuns în Constituției la puțin timp după ce băieții de la Voodoo Six și-au început recitalul și deși nu știu mare lucru despre ei, recunosc că s-au descurcat destul de bine și chiar l-am remarcat pe vocalist, care are o voce puternică și o energie debordantă, mai ales pentru valul de căldura care cuprinsese Bucureștiul atunci.

Pe Anthrax i-am văzut prima dată în 2010 la Sonisphere și de data asta mi-au plăcut și mai mult. Belladonna este un „bătrânel” cu cojones și care a tot alergat pe scenă animând publicul, alături de colegii de trupă.  Am ascultat cu mult entuziasm: „Indians”, „Got the Time”, „I Am the Law”, „Fight ‘Em ‘Til You Can’t” sau cover-ul după piesa „T.N.T.” a celor de la AC/DC. Mi-a lăsat în schimb un gust amar faptul că Belladonna nu prea știa care ne este steagul național și l-a fluturat frenetic pe al bulgarilor, stârnind rumoare în rândul publicului, în final umilul nostru tricolor ajungând în mâinile sale. Long story short, și-au spălat „păcatul” cu show-ul pe care l-au făcut.

Anthrax Bucuresti 2013

O să discut puțin și despre detaliile organizatorice, pentru că tocmai din acest motiv am pierdut intro-ul la Maiden. Well, după ce ne-am bucurat de cei de la Anthrax, ca niște mari „bețivani” am prins curaj să mergem să ne luăm câte o bere (una!!!), pentru care am așteptat vreo 30-40 de minute. Ca niște mari boieri ce au avut onoarea să-și ducă veacul la Golden Circle, bineînțeles că trebuia să ne îmbrâncim până la cel mai apropiat stand cu bere. Am încercat la vreo două standuri și acolo ne-am blocat, din păcate. Băieții aia se mișcau tare greu, ceea ce i-a înfuriat pe negri mititei veniți acolo să caște gura la concert și nu să-și ia coate și picioare la coadă la bere, but anyway.

După cum am menționat deja, intro-ul fuse, fuse și se duse, dar tare bine a sunat „Moonchild”, chiar și gonind prin mulțime să ajung înapoi la Golden. Dickinson, Harris, Murray, Smith, Gers și McBrain au intra pe scenă în forță, întâmpinați cu ropote de aplauze și urlete entuziaste, pentru că, heck, de oamenii ăștia te-ai putea bucura în fiecare an. Deja la „Can I Play With Madness” am început să mă bucur de întregul spectacol care se defășura în fața ochilor și după un debut exploziv, să ascult vocile la unison pe deja celebrele:  „Number of The Beast”, „The Prisoner”, „Powerslave”, „The Trooper”, „Afraid to Shoot Strangers” sau „2 Minutes To Midnight”, conduse de către un Bruce Dickinson înflăcărat, care a parcurs scena de nenumărate ori. Setlist-ul a continuat cu “Phantom of The Opera”, “Run to The Hills” și “Wasted Years”, spre deliciul publicului frenetic care a luat parte la reproducerea turneului Maiden England de acum 25 de ani.

Iron Maiden Bucuresti 2013

Am apreciat caracterul teatral al întregului show, susținut de către decorurile care mai de care mai grandioase și ce făceau trimitere la piesele interpretate. Bineînțeles, nelipsitul Eddie ne-a onorat cu prezența la momentul „Seventh Son of a Seventh Son”, gigantica mascotă ținând în mâini un glob de cristal. Dickinson a schimbat diverse costumații și a avut chiar coafuri ce corespundeau cu povestea din spatele pieselor. „The Clairvoyant”,  mult așteptata „Fear of The Dark” și „Iron Maiden” promiteau să închidă o seară grandioasă cu o nouă reprezentare a lui Eddie, care de data asta ținea în mână o inimă ce bătea.

Mascota Eddie Iron Maiden

„Aces High”, „The Evil That Men Do” și un tumultuos „Running Free” i-au readus pe cei 6 britanici pe scenă punând capăt unui spectacol care a durat puțin sub 2 ore și pe care l-am așteptat de la ultima întâlnire de la Cotroceni din 2008. Aș fi vrut să ascult „Hallowed Be Thy Name”, „Heaven Can Wait” și visez să cânt alături de ei „Dream Of Mirrors”, dar all in all a fost un concert ireproșabil dacă ignorăm detaliile organizatorice (greu cu berea aia la 7 lei paharul!). A fost un concert spectaculos, luminos și ne-a demonstrat că vârsta nu are niciun cuvânt de spus când vine vorba despre pasiunea cu care te dedici carierei muzicale.

Setlist:

Moonchild
Can I Play with Madness
The Prisoner
2 Minutes to Midnight
Afraid to Shoot Strangers
The Trooper
The Number of the Beast
Phantom of the Opera
Run to the Hills
Wasted Years
Seventh Son of a Seventh Son
The Clairvoyant
Fear of the Dark
Iron Maiden

Bis:

Aces High
The Evil That Men Do
Running Free

Advertisements