„The Wall Live” este o impresionantă lecție de semiotică prin punerea în scenă a tulburărilor care ne subjugă și construiesc ziduri împrejurul nostru. Este o lecție vie despre alienare și izolare, despre zidurile pe care regimurile politice, religia, mass-media, cultura consumeristă și relațiile interumane le construiesc, însă pe care le putem dărâma dacă ne trezim din starea de amorțeală.

Roger Waters The Wall Bucuresti

Albumul conceptual, „The Wall”, al 11-lea la număr, aparținând legendarei trupe Pink Floyd, a luat naștere prin viziunea genială a bassistului și compozitorului Roger Waters, când undeva prin ’77, în timpul turneului In The Flesh Tour, măcinat de mitocănia spectatorilor, își imagina ridicarea unui zid între aceștia și artiști (episodul de la Montreal Olympic Stadium amintește de un Waters iritat la culme care a scuipat pe un grup de fani gălăgioși). Pornind de la acest incident, conceptul a dat naștere unei metafore universale, ce are la bază motivul izolării auto-impuse și chiar pierderea figurii paterne în anii copilăriei. Dacă ideea asta nu te zguduie, în mod clar spectacolul pus cărămidă cu cărămidă este menit să te uluiască.

Roger Waters The Wall Bucuresti

„In The Flesh” deschide cele două ore de show cu o demonstrație pirotehnică impresionantă și un avion suspendat, care se lovește de zid și dărâmă câteva cărămizi spre entuziasmul publicului. Roger Waters, având o costumație de inspirație nazistă, apare pe scenă în aplauzele celor 50 000 de spectatori, alături de soldații ce poartă însemnul ciocanelor încrucișate. „The Thin Ice”, „Another Brick in the Wall Part 1”, „The Happiest Days of Our Lives” și „Another Brick in the Wall Part 2” prezintă primii ani din viața personajului Pink, asupra căruia se ridică zidul unui sistem educațional coercitiv, destinat să inhibe și să înăbușe gândirea liberă și care este reprezentat de către mascota gigantică a Profesorului. Revolta vine din partea corului de copii aleși să cânte pe scenă și cărora Waters le aduce mai târziu mulțumiri. Discursul, ținut în mare parte în limba română, exprimă gratitudinea, dar oferă și o explicație pentru această producție fascinantă.

Roger Waters The Wall Bucuresti

Piesa „Mother” poate fi interpretată atât ca o metaforă pentru relația sufocantă mamă-copil, cât și ca atitudine disprețuitoare față de guvernanți („Mother should I trust the government?”, întrebare căreia îi este oferit răspunsul „No Fucking Way” pe zid). „Goodbye Blue Sky” oferă un ton lugubru producției, în momentul în care din avioanele proiectate cad simboluri religioase (cruci, steaua lui David), însemne financiare (dolarul) sau logo-uri ale unor companii celebre (Mercedes, Shell), moment în care zidul este construit în integralitatea sa.

Roger Waters The Wall Bucuresti

Momentul de pauză (intermission) ne-a confruntat cu un zid acoperit cu imaginile a sute de victime ale războiului, mai mult sau mai puțin cunoscute, care sunt însă simbolul luptei pentru libertate și pace, chiar cu prețul vieții. „Hey You”, „Nobody Home” și „Comfortably Numb” ating subiectul izolării și al neputinței care cuprind personajul nostru imobilizat, ce strigă după ajutor. Dezumanizat și abandonat, Pink trebuie să se ridice, căci „The Show Must Go On”. Celebrul porc gonflabil plutește deasupra publicului purtând mesaje politice și simboluri religioase. Același Nazi-Waters revine și printr-un gest simbolic împușcă publicul cu o mitralieră. Victima este pusă la zid, acum eliberarea este o chestiune de alegere. „Run Like Hell” este avertismentul pentru cel condamnat la alienare, pe zid fiind proiectată o „armată” de ciocane care mărșăluiesc într-o sincronizare perfectă. „The Trial” unește vocile spectatorilor într-un strigăt intens, „Tear down the wall” marcând căderea zidului. Personajul se eliberează, iar Waters și trupa sa reamintesc celor din public că „they’ve given you their all/ Some stagger and fall, after all it’s not easy/ Banging your heart against some mad bugger’s wall”.

Roger Waters The Wall Bucuresti

Roger Waters The Wall Bucuresti

„The Wall Live” va rămâne categoric cel mai impresionant şi impecabil pus la punct spectacol prin coerența pe care vizualul și sonorizarea au avut-o. Sunetul surround cu siguranță a zguduit fiecare din sufletele aflate acolo și nu a fost vreun pixel nelalocul lui. Însă, mai important decât logistica show-ului, este mesajul pe care îl poartă și care ar fi fost bine să-i atingă măcar pe cei prezenți acolo. Viziunea lui Waters este cutremurătoare și de mare actualitate; nu de puține ori am simțit că nu sunt la un concert, ci că un film se desfășoară în fața ochilor mei, în care protagonistul, marcat de nostalgia trecutului creează pe loc o metaforă universală.

Together we stand, divided we fall.

Roger Waters The Wall Bucuresti

Advertisements