Ieri a fost scrisă o filă de istorie pentru o Românie luată la șuturi și batjocorită în spatele ușilor închise. Decizia exploatării aurului de la Roșia Montană de către compania canadiană Roșia Montană Gold Corporation este probabil printre ultimele palme pe care poporul nostru și le-a luat și care a trezit mai mult decât spiritul civic în cei 15-20 000 de oameni, care au scandat ieri pe marile bulevarde ale Bucureștiului.

#unitisalvam

Ieri a fost scrisă o filă de istorie in familia mea: mi-am luat mama de mână (sau mai bine zis ne-am luat amândouă de mâini) și din miez de zi până când Piața Universității a fost complet ocupată am scandat cu speranța că vom întoarce palma pe care am primit-o. Nu este ușor și lupta nu se termină aici cu toate că gargara populistă umple mass-media (apropo, tare greu v-ați sesizat, domnilor).

Salvati Rosia Montana

Reteta dezastrului in Romania

A vinde unor străini o parte din istoria poporului tău și a-ți înstrăina pământul este egal cu un masacru, în fața căruia din păcate mulți rămân pasivi în timp ce li se bagă mână în buzunar. Însă, efortul evenimentelor din ultima săptămână și ceva a fost încununat cu succes prin Marșul pentru Roșia Montană, unde am simțit că vocile miilor de oameni cărora încă le pasă pot fi auzite și pot avea un impact puternic asupra celor din jur. Cu toate că luminile din case erau în mare parte stinse (ciudat pentru orașul ăsta veșnic treaz), din când în când pe la vreo fereastră se mai vedeau bannere sau se auzeau aplauze de susținere și încurajare. Ieri seară pot spune cu mâna pe inimă că mi-am recâștigat pentru o clipă încrederea în oameni.

Daca va pasa, iesiti din casa!

Poate mă harzardez în aceste declarații și probabil voi fi dezamăgită din nou, însă 8 septembrie rămâne pentru mine ziua în care am început să cred că oamenii mai au iubire și respect pentru țara lor.

Advertisements