Duminică am bifat prima alergare în deplasare și, la braț cu adversarul meu de temut, Bărbosul, am pornit spre ceea ce aveau să fie primii 10 km alergați.

Imediat cum am aflat prima ediție a Maratonului Internațional Brașov, am zis că vreau să alerg acolo, dar oscilam între argumentele pro și contra. Curaj am prins după ce am fost declarată una din câștigătoarele la concursul de pe blogul Diva în bocanci (blog pe care de altfel îl citesc de ceva vreme), motivând de ce m-am apucat de alergat. În secunda doi am început să caut cazare și să-mi planific plecarea.

Înarmați cu voie bună, ziua de sâmbătă ne-a găsit pe drumul spre Brașov gândindu-ne cum va fi să alergăm distanța asta pentru prima oară și setându-ne așteptările. Brașovul este un oraș frumos, pe care l-am luat la pas și în trecut, dar și acum și de fiecare dată fac noi descoperiri. O alergare pe străzile orașului chiar suna bine, dar habar nu aveam ce mă așteaptă.

Duminică dimineața am ajuns în Piața Sfatului în jur de 8:30 și ne-am făcut loc printre alergători la sesiunea de încălzire, la care am participat mai mult sau mai puțin (în timp eu mă prefăceam că țopăi, Bărbosul șoma de-a dreptul). La 9 fix s-a dat startul și după aproximativ 40 de secunde am trecut pe sub poarta de start/finish. Am început alergarea relativ ușor și m-am hrănit cu entuziasmul celor din jur. Serios, la astfel de competiții este molipsitoare bucuria participanților. După nici 2 km am simțit valul de căldură care mă lovește fix în moalele capului și nu mi-a fost tocmai bine. M-am oprit pentru câteva secunde ca apoi să reiau alergarea, mai gâfâit, mai alert, după puteri. Din păcate, nu a fost singura oprire și mi-aș fi dorit să alerg continuu, dar astrele nu s-au aliniat de astă dată. Am apreciat atenția organizatorilor pentru punctele de hidratare, care au fost mană cerească, nu alta. Personal, mi le-aș fi dorit la fiecare kilometru, dar nu mă plâng. De furtunul cu apă m-am ferit în schimb, dar alți alergători s-au arătat foarte încântați să se oprească pentru un duș scurt.

Temperatura foarte ridicată chiar mi-a fost inamic pe tot parcursul celor 10 km și am văzut mulți alergători care se opreau des. Un mare minus, din punctul meu de vedere, a fost că pe traseu am alergat în paralel cu mașinile și și am inhalat noxe constant, ceea ce mi-a îngreunat alergarea. Înțeleg că blocarea totală a străzilor ar fi paralizat orașul, dar și așa mulți șoferi și-au vărsat nervii pe noi. Am trecut pe lângă porțiuni de stradă cu mașini bară la bară și cuvintele ieșite din gurile șoferilor nu erau tocmai blânde. Pietonii și ei erau bulversați și rareori am zărit zâmbete sau încurajări din partea lor. Când nu ești expus la astfel de evenimente este greu să te bucuri pentru participanți și să înțelegi motivațiile lor, dar puțină empatie nu ar fi stricat. În schimb, voluntarii au oferit suportul pe toată durata evenimentului și le mulțumesc că au rezistat eroic pe căldura aia.

După o oră și 9 minute am trecut de poartă, cu timpul oficial de 1:09:44, ceea ce a fost decent pentru mine având în vedere condițiile de alergare. Bașca, am alergat la deal de mi-au sărit capacele și au urlat coapsele de febră a doua zi. Cu toate astea, am prins și mai tare gustul alergării și aștept următorul eveniment de bifat.

IMAG0749[1]

Alergarea de la Brașov a fost frumoasă și a reprezentat un nou test pentru mine, pe care nu l-am trecut chiar cu brio. Am învățat în schimb mai multe despre mine și despre provocările care pot apărea pe parcursul unei alergări și cum le pot depăși. Așadar, Brașov, mă testezi și data viitoare?

Advertisements