Așa cum scriam acum două săptămâni, Balerinele lu’ Soare, într-o formulă nouă, dar cu o iuțeală de picior cum arareori ți-e dat să întâlnești, și-au luat și de data asta inima în dinți și au „dansat” grațios pe o distanță dublă față de ultima prestație. Nu am leșinat, nu am mai purtat tutu-uri, dar ne-am bătut recordurile personale și ne-am simțit teribil de bine.

Duminică dimineața ne-am strâns gașca de balerine și ne-am tras în poze la standul la Galantom că cică ne-au făcut statuie. Departe de noi să vrem să fim în centrul atenției, dar aparatul ne iubește, ce pot să zic. După ce am împărțit zâmbete, impresii și am dârdâit un pic de frig, subsemnata, prima responsabilă într-ale „baletului” la maraton, s-a așezat cuminte la coadă, așteptând startul. Îmi pare rău că m-am dus prea din vreme în „țarc”, dar treburile păreau să se cam aglomereze. În fine, la 9:30 s-a dat startul, iar eu l-am pornit pe sfântul Endomondo cam prea din vreme, mai exact cu aproape 200 de metri inainte să trec pe la poarta de start. Aplicația m-a tras de urechi că am avut un start leeent, dar am mers alături de alte câteva mii de oameni, până când am reușit să ne dezlănțuim. Primul kilometru l-am început în forță, deși îmi propusesem să-mi stăvilesc această forță intrinsecă, dar pe parcurs m-am mai temperat. În mare parte a traseului am urcat: ba pe la Casa Poporului, ba pe Calea Victoriei, ba pe Câmpineanu, înainte de finalul apoteotic, motiv să înjur pe cine m-a pus să fac prima tură. Oh, wait…

Traseul a fost fain și am simțit energia celor din jur. Nu am avut mulți suporteri pe traseu, dar cei care erau făceau galerie frumoasă. Pe lângă Sala Palatului am remarcat o doamnă în vârstă, foarte cochetă, care aplauda încontinuu și nu ne mai scotea dintr-un „Bravo!”. Am mai văzut mămici cu copii care băteau palma cu alergătorii și tot felul de oameni care zâmbeau și ne încurajau. La polul opus au fost toți ceilalți bucureșteni inflamați că peste 10 000 de nebuni au paralizat traficul. Oameni buni, nu v-ați bucurat că 33 de km de urbe au fost redați pietonilor?

Revenind la performanțele mele „deosebite”, m-am bucurat că mi-am depășit recordul personal și că pe cei 10.50 km am scos un timp de 1:05:43. De fapt și de drept, distanța totală alergată a fost de aproape 11 km pentru că de la check point până la coechipiera balerină, care mă aștepta să-i predau chip-ul, am mai alergat câteva sute de metri, iar ceasul mi-a indicat 1:06:53 cu totul. Așa cum spuneam mai sus, nu m-am bazat foarte mult pe Endomondo, bine că am avut și ceas la mână. Cu toate că timpul scos nu este atât de impresionant, pentru mine a fost nesperat bun având în vedere cât de neantrenată m-am prezentat (curse you, sinuzită!) și a fost prima oară când am alergat atât de mult. La Brașov cei 10 km alergați au fost chinuitori și am luat pauze de mers, de data asta organismul meu a fost mai pregătit și tind să cred că vorba aia cu „ascultă-ți corpul” este foaaaarteee relativă.

Că tot am pomenit de Galantom, prin alergarea noastră am susținut platforma și oamenii faini din spatele ei, iar donațiile nu s-au oprit aici, încă mai avem treabă de făcut. Dacă vreți să știți cum puteți susține dezvoltarea platformei și ce se întâmplă efectiv cu banii strânși, aruncați o privire aici și apoi încă o privire pe rezultate. Just sayin’.

Ne vedem data viitoare, cu sau fără tutu, poate în altă formulă sau poate ne bate gândul să terminăm primul semimaraton la primăvară. 🙂

Balerinele lu' Soare

Advertisements