Din seria noi începuturi, subsemnata a fost inițiată într-ale degustării de vinuri în weekendul ce tocmai s-a petrecut și, ce-i drept, nu m-am transformat într-un oenolog peste noapte, dar zău că privesc vinul cu alți ochi (hâc, hâc).

Grație lui Cătălin, care a strâns un grup fain de oameni, vineri seara m-a găsit pe drumul spre dealurile buzoiene, împânzite cu vii și cu parfumuri care mai de care mai atrăgătoare. După un drum care a durat mai mult decât era cazul, am aterizat de bună voie și nesilită de nimeni în Pietroasele, unde două zile avea să mă uite Dumnezeu într-un butoi. Fiți fără grijă, n-am picat în butoiul cu vin, am dormit într-unul (!), oricât de ciudat sună asta. Pe dealul Istriței, la numărul 461 se găsește pensiunea La Butoaie, care și-a căpătat numele tocmai pentru că pune la bătaie șase butoaie numa’ bune de adăpostit nu vin, ci iubitori de vin. Culmea-i că butoaiele nu-s o făcătură, ele chiar servind într-o perioadă unui scop nobil în producția vinului, acum însă fiind o desfătare pentru picioarele obosite care au cutreierat crame.

La Butoaie Pietroasele

După o seară în care ne-am încântat simțurile în principal cu niște tămâioasă, vestită în zonă, sâmbătă dimineața ne-am urnit, după caz, din butoaie și camere înspre prima cramă: Metamorfosis, un loc care m-a impresionat foarte mult și nu doar prin calitatea vinurilor, dar să le luăm pe rând. Metamorfosis are în spate niște italieni pricepuți și pasionați, Fiorenzo Rista, ghidul nostru, fiind unul dintre ei. Omul este oenologul Vitis Metamorfosis și creatorul unor vinuri care m-au uns pe cerul gurii și pe suflet. Cât a durat turul, ne-a cucerit cu povestea cramei, a oamenilor din spatele ei și am aflat ce înseamnă un strugure sănătos și că în realizarea unor vinuri excelente nu trebuie să faci compromisuri, nu de alta dar promisiunea lor pentru sustenabilitate este una asumată. Am fost impresionată de cât de bine compartimentate și delimitate sunt toate etapele producției de vinuri și de utilajele folosite, iar când ai în față cisterne de zeci de mii de litri te cam minunezi. Artileria grea a fost scoasă la degustarea propriu-zisă: vinuri alese pe sprânceană, merită să menționez Negru de Drăgășani, de la Via Marchizului, care m-a cucerit iremediabil și de care m-am lipit, alături de tartine diverse și brânzeturi fine care te ademeneau la fiecare înghițitură. Ah, uitasem de logo, un alt element al lor care îmi place: silueta unei femei cu brațe de viță de vie. Eu zic că prima degustare din viața mea nu-i de lepădat, iar pozele de mai jos o confirmă.

Vitis Metamorfosis

Vitis Metamorfosis

Masina de imbuteliat Vitis Metamorfosis

Barrique de vin Vitis Metamorfosis

Degustare Vitis Metamorfosis

Degustare Vitis Metamorfosis

După mai bine de trei ore petrecute în metamorfoză, ne-am aliniat la Lacerta, unde chiar am asistat la un prim pas în producția vinului: trierea strugurilor, care vor ajunge în final în paharele iubitorilor de licoare bahică, și îndepărtarea lor de pe ciorchine. Lacerta este o cramă care te duce cu gândul la un conac toscan ce tronează asupra dealurilor din Fințești și adevărul e că priveliștea este încântătoare. Experiența de aici nu a egalat-o pe cea avută doar cu puțin timp înainte, poate și pentru că turul mi s-a părut pe alocuri mai pe fugă, dar în schimb am avut ocazia să gust vinul în toate etapele lui: de la must, la tulburel și până la stadiul final (mmm). Mai mult decât atât ne-au fost demontate și niște mituri legate de vin, aflând de exemplu că depunerile pe fundul de sticlei care seamănă cu cristalele de sare nu-s semn de vin pastilat, ci semn de naturalețe și autenticitate, așa că data viitoare când sunteți pe punctul să-l aruncați pe apa sâmbetei, cercetați înainte. Ritualul degustării de aici a pălit și el în fața celui de la Metamorfosis, vinurile foarte bune, însă acompaniate doar de două tipuri de branză și tartine stropite cu ulei de măsline și mirodenii (deh, sunt o gurmandă). Priveliștea de pe terasă mi-a tăiat răsuflarea în schimb. De la Lacerta nu am plecat cu mâna goală, ci cu o sticlă de Shiraz, pe care papilele gustative au dansat pentru prima oară de-abia acum (unde ai stat ascunsă, licoare magică?), iar iuțeala vinului m-a cucerit irevocabil.

Lacerta Winery

Lacerta Winery

Triere struguri Lacerta Winery

Cisterne inox Lacerta Winery

Butoaie de stejar Lacerta WineryLacerta Winery

Lacerta Winery

12 soiuri de vin mai târziu, ne-am găsit din nou în crama de la Pietroasele, la efectiv doi pași de butoi, un loc autentic și tradițional. Proprietarii nu numai că dețin pensiunea, dar îi ademenesc pe turiști și cu vinul produs de ei în utilaje moderne, numai beciul, unde stau aliniate butoaiele vechi de 40 de ani și damigenele, trădează aspectul industrial al procesului de producție a vinului. Vinurile nu-s produse la scară mare, înțeleg că pe parcursul unui an li se consumă stocurile (sper să fi reținut eu bine), dar au o calitate incontestabilă. Cumva aveam prejudecata că nu se vor ridica la înălțimea vinurilor degustate pe parcursul zilei, dar după nouă soiuri încercate aici m-am predat în fața busuioacei, a tămâioasei, a merlotului și a feteștii negre. O zi petrecută întru degustarea a 21 de soiuri de vin s-a încheiat, cum altfel, în compania Tămâioasei și a unui joc de Dixit.

La Butoaie Pietroasele

La Butoaie Pietroasele

La Butoaie Pietroasele

Duminică după prânz, pe un frig care din păcate ne-a tăiat tot elanul, ne-am întors la draga urbe. Eu voi continua propria degustare din vinurile cu care m-am aprovizionat, pentru o perioadă nu foarte îndelungată totuși. Experiența primei degustări nu va fi uitată cu una cu două mai ales că am fost în compania unor oameni faini cu povești pe măsură, iar mie, de acum încolo, îmi puteți spune Bachus sau Dionysos, eu mă duc să închin un pahar de vin.

Advertisements