A treia ediție SkyRun m-a găsit într-o postură nouă, cea de alergătoare gâfâitoare vreme de 34 de etaje, lăsând la o parte rolul voluntarului de la etajul 22 sau pe cel al omului de la lifturi. Cum a fost să-mi asum acest nou rol? Uhm, un pic chinuitor?!

Cum cochetez cu alergatul de ceva timp am zis că nu mă fac pe mine 34 de etaje, *înghițit în sec*, 680 de trepte, *văleeeeu, ce vorbești?*, respectiv 119 metri ascensiune, *mai înghițim puțin în sec*. Nu eram străină de aceste cifre și nici de tusea care avea să urmeze, dar m-am înarmat cu o doză de curaj, din păcate, oboseală și un antrenament cu care nu mă mândresc neapărat și am pornit în expediția cuceririi celei mai înalte clădiri de pe pământul românesc: Sky Tower.

La ultimele alergări de până la sosirea gerului începusem să bag câteva sesiuni de alergare pe trepte, în Tineretului, acestea culminând cu câteva alergări pe scara blocului. Apogeul a fost de 4 urcări chiar săptămâna trecută la finalul cărora nu am țopăit chiar de fericire, dar nici dezastruos nu a fost. Ei bine, 34 de etaje în Sky Tower sunt altă mâncare de pește pentru că treptele sunt mai înalte decât cele dintr-un bloc, sunt mai multe și basically, îți fac existența mai grea.

Eu am fost norocoasa posesoare a numărului 486 la tricou, deci am luat încrezătoare startul la 12:55:40 și treaptă cu treaptă simțeam cum picioarele se transformă în niște saci cu mușchi încordați. Până spre etajul 10 am alergat, însă apoi am îmbrățisat balustrada care mi-a fost o companioană pe cinste într-ale mersului, mai degrabă, până la etajul 33 când am zis că prea m-am odihnit și pe principiul mult iubit de români, de îngrășat porcul în Ajun, cu picioarele butuci, am alergat spre finish (să dai de suprafață plană după atâtea trepte este efectiv dureros) și mai să ratez medalia care mi-a stat mai apoi țanțosă pe gât. Am terminat cursa cu un „onorabil” timp de 00:06:34, care nu este chiar atât de horror pentru prima ediție la care am participat în calitate de iepure-țestoasă-iepure semi-decedat.

Rezultate Sky Run 2016

Kit alergare Sky Run 2016

Ca să rezum Sky Run 2016: a fost o cursă solicitantă, care mi-a dat vreo două bobârnace în orgoliul și disciplina personală și care s-a încheiat apoteotic cu o sesiune de tuse de ar fi crăpat de ciudă spectatorii de la Ateneu. Bravo organizatorilor și voluntarilor care ne-au supravegheat pe traseu, cu o parte chiar am schimbat zâmbete și glume.  În rest, aștept a patra ediție care să sperăm că mă va găsi mai pregătită și cu o tuse mai de domnișorică. 🙂

Medalie Sky Run 2016

Advertisements