Acum un an și ceva m-am apucat de alergat constant și susținut sau, mă rog, cu pauze cât de cât de decente, în care am invocat intemperiile ce mi s-au pus de-a curmezișul. Cu alergările prin parc mă mai intersectasem de-a lungul anilor, dar la momentul respectiv părea să fie mai mult o corvoadă. Despre ce m-a motivat să mă apuc de alergat am mai scris într-o doară, iar atunci chiar mă pregăteam pentru Crosul Pădurii, prima competiție la care m-am înscris.

Ca să celebrez un an de când am prins microbul alergatului, duminica ce tocmai am trecut am bifat primii 15 Km la crosul organizat de Viitor Plus. De ce am alergat cei 15 Km? Nu doar ca să mă antrenez mai cu spor pentru primul semimaraton, ci și pentru componenta socială pe care acest eveniment o are. Mai pe șleau, banii din taxele de participare se duc integral către programul Pădurea Copiilor, prin intermediul căruia sunt împădurite terenurile agricole degradate din sudul țării (Doamne feri să miște statul român un deget). Cu cei de la Viitor Plus chiar am fost la câteva plantări și zău că te simți bine când știi că ai contribuit la un aer ceva mai curat pentru tine și generațiile viitoare (nu de alta, dar câteva zeci de ani cred că o să mai mișun și eu pe aici).

La capitolul antrenamente am stat decent, deși întotdeauna-i loc de mai bine. Cea mai mare distanță parcursă cap-coadă, până la cros, a fost de aproximativ 13 Km, alergați tot săptămâna trecută, într-o seară în care astrele nu s-au aliniat tocmai la milimetru, dar I survived the challenge. După ce s-a dat startul am pornit vioi și am oscilat de-a lungul cursei între 05:30 min/km și 06:00 min/km, iar la km 13-14 am fost o țestoasă veritabilă, ca în final să am un pace de 05:58 min/km. M-am aruncat în brațele finish-ului cu un sprint pe ultimii 200 de metri, ocazie cu care m-am schimonosit ceva de groază, așa cum se vede mai jos, dar m-am ambiționat să îngraș porcu-n ajun, vorba aia. Am trecut de poartă la 01:27:38, nu-i prea rău pentru început, dar nădăjduiesc că la semi o să am un joc de glezne mai bine pus la punct. Doar ne depășim limitele, nu? Că tot am pomenit semimaratonul ce va să vie în mai, anul acesta voi alerga din nou pentru Hospice Casa Speranței, iar până atunci fac apel la buzunarele darnice să se hazardeze într-ale donatului, dar despre asta voi povesti pe larg în curând.

Rezultate Crosul Pădurii 2016

Să ne vedem cu bine pe traseu și până una-alta #theroadto21 goes on. Am fugit.

Advertisements