Weekend-ul trecut mi-am luat inima-n dinți și am lăsat canicula de București în urmă ca s-o dau pe cea de Tulcea. N-am mai mers cu compania de transport cu care mă deplasam eu înspre maică-mea, ci am zis să văd cum se comportă cei de la Memento Bus, mai ales că drumul de întoarcere de la Sibiu a fost ok. Cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, ce-a urmat e demn de-o reclamație la ANPC.

Ca să începem cu începutul, am plătit cu aproximativ 100 de lei mai puțin decât ar fi trebuit în mod normal pe ruta asta, dar cum am procurat biletele pe ultima sută de metri nu am ieșit atât de ieftin pe cât și-ar fi dorit lacoma din mine. Pentru cine nu știe, Memento Bus, aflată sub aripa protectoare a Christian Tour, este o agenție de turism care promite transport turistic la nivel occidental, fiind noul concept de Smart Cost Bus. Mai pe șleau, călătorești în condiții mișto pe bani puțini. Oare? OARE?

Plecarea din București a fost una nefericită. După ce aerul condiționat din microbuz (da, microbuz, nu autocar confortabil, cu Wi-Fi) părea să nu vrea să funcționeze în parametri optimi (deși, fie vorba între noi, când în plină caniculă stai cu ușile larg deschise, în timp ce AC-ul e pornit, n-ar trebui să te aștepți să toarne cu gheață pe frunțile care asudă ca la concurs), ne-am mutat în alt microbuz. Schimbul s-a produs tardiv, după ce șoferul a făcut ture agenție-microbuz (a nu se înțelege că era preocupat tare, că l-am surprins la taclale cu colegii). Am plecat din București…wait for it…cu 40 de minute întârziere, după ce deja apele curgeau pe mine în neștire. De aici încolo ați putea spune că astrele s-au aliniat, dar al naibii Mercur cred că iar era retrograd. Aerul condiționat funcționa satisfăcător dar la un moment dat simțeam cum gleznele iau foc și picioarele capătă proporții astronomice. Guess what, dăduseră drumul la căldură pentru picioare (mda, CE mi-aș fi putut dori mai mult când soarele dogorea?). Evident, că i-am sesizat șoferului această „micuță” problemă și mă așteptam ca după un timp, după ce situația se mai răcorește, lucrurile să revină la normal, doar șoferul mă asigurase că a remediat problema cauzată de alt coleg, pare-se. Sunt naivă din fire, admit. Problema nu s-a remediat nici după ce am sesizat inconvenientul a doua oară. Mi-am făcut o cruce și am sperat că echilibrul termic îmi va fi salvarea. Oare? OARE? Ca să fie treaba, treabă când speram că voi ajunge la destinație aflu că facem ocol prin Babadag pentru că o călătoare l-a asigurat pe șofer că e în drum, deci o poate lăsa liniștit acolo. Șoferul, aflat pentru prima dată pe ruta București-Tulcea, a făcut un ocol de vreo câteva zeci de kilometri ca să mai asud puțin și să-mi pierd ultima fărâmă de răbdare. Niște zeci de minute mai târziu am ajuns în brațele mamei care nu știa nici ea ce să mai creadă.

Mini vacanța de Rusalii a fost nesperat de bună, dar presărată cu grade multe. Drumul de întoarcere, am zis eu, n-are cum să-mi pună bețe-n roate pentru că, draga de ea, karma, m-a bătut deja la curul gol. Karma și suratele ei s-au pus pe un râs isteric și, challenge accepted, m-au aruncat în brațele aerului care te arde pe dinăuntru. Microbuzul cu care am decolat din Tulcea nu era ăl’ mai răsărit, as a matter of fact, îl pot compara cu maxi taxi-ul care face drumul Câmpulung-Pitești, and trust me on this one, nu-i o călătorie tocmai de vis. Aerul condiționat iar a vrut să fie sub lumina reflectoarelor și de astă dată și s-a pus fix de-a curmezișul să nu funcționeze cum trebuie. Acestea fiind zis, am mers cu AC-ul pornit, dar și cu geamurile din față laaaarg deschise cât să nu mai ai urechi funcționale a doua zi. Ai zice că nu era cald în microbuz. You fools, termometrul indica și vreo 38 de grade la un  moment dat. M-am albit la față când am văzut, la fel ca Tătărușanu când a încasat golul de la Sadiku. Sadică situație, ce pot să zic. M-am distrat tot drumul, cu transpirația care-mi mângâia romantic șira spinării. În 5 minute după ce am schimbat tricoul la popas m-am pus pe asudat de parcă stătea careva cu biciul în urma-mi. De vis, I tell you. După un ocol până la Otopeni, că așa se pare că e cutuma pe la băieți, am ajuns la destinație, după ce am înjurat în gând mult și bine.

Poate unii dintre voi care ați apucat să călătoriți cu Memento Bus o să-mi spuneți că-s cu capul și că băieții vor să revoluționeze transportul turistic, iar eu, desigur, sunt o fițoasă și nu înțeleg că de vină-i încălzirea globală. Chiar pe site își prezintă deviza astfel: „Călătoria relaxată și fără stres este prima noastră prioritate”. Dacă mai zic ceva de principiile după care se ghidează, iar se umflă o venă pe gât, așa că mai bine nu. Serios, inițiativa nu-i rea, dar vorba proverbului: brânză bună în burduf de câine sau, și mai bine, s-au grăbit ca fata la măritat. Nu știu dacă o să mai am gânduri din astea sinucigașe și o să mă înham la o nouă călătorie cu ei, dar pe cuvânt că orice economie se plătește scump, mai devreme sau mai târziu. Eu, pentru moment, mi-am învățat lecția și o să mă gândesc de două ori înainte de a testa un serviciu, care are suficiente review-uri negative.

Și, în incheiere, am o colegă care am mers chiar pe aceeași rută și i-a lăudat pe oameni, întrucât condițiile au fost foarte mișto. Meanwhile, peștele s-a cam împuțit. Dacă vreți să citiți review-urile, tough luck, nu mai sunt vizibile pe pagina lor de Facebook, semn că adevărul doare, dar mai sunt câteva posts to page ale unor utilizatori care reclamă aceleași condiții nefavorabile. Mdeci, ce facem de aici încolo?

Advertisements