Cum zilele astea am avut mai multe epifanii, am zis că n-ar fi rău să se concretizeze una din ele și să încep să scriu mai des, mai ales că materiale tot sunt. În acest demers curajos o să strâng un mic jurnal de călătorie sub #ExploreRomania, nu doar de amorul artei și din preaplinul limbii lui Shakespeare, ci pentru ca domniile voastre, ale rătăciților care mai zăboviți pe aici, să găsească mai ușor drumul recomandărilor cinstite și motivația de a-și explora meleagurile mai des. Evident o să încep prin a mai aduce înc-un elogiu Sibiului, un loc unde m-aș întoarce de o mie de ori, am mai explicat de ce chiar atunci când am povestit despre un loc minunat unde să-ți pui capul pe pernă când nimerești în zona asta a țării. Dar ce te faci când astfel de comori se cer a fi descoperite la tot pasul și te îndeamnă să-ți trădezi prima iubire, cum mi-a fost mie cazul? Păi simplu, zici bogdaproste și te avânți într-ale explorării, căci despre asta este vorba. Never settle.

După cum povesteam deunăzi, partea a doua de concediu a fost petrecută în zona Ardealului, a Transilvaniei, numiți-o voi cum vreți, pentru că mi-a fost mai comod și pentru că mai sunt multe locuri de descoperit pe plaiurile noastre. A fost un concediu mai mult obositor decât menit vegetării, dar nu regret nimic. Itinerariul a debutat cu o oprire la Sibiu și cum n-am vrut să ne vindem un rinichi pentru cazare, am zis să găsim cea mai ieftină, dar bună variantă disponibilă. Nu ne-am mai cazat la Pensiunea Cardinal pentru că formula de patru, în care am pornit la drum, nu-i chiar ușor de acoperit. Așa am ajuns în acest loc numit Self-Catering Accomodation Sibiu, care așa cum îi spune numele presupune faptul că ești cam șeful la șederea ta acolo și nu-ți suflă nimeni în fund, doar că având cam tot ce-ți trebuie la dispoziție, nici că vei avea nevoie de suport/asistență pe parcurs.

Locația este de vis, faci dreapta-împrejur și ești cam în centru, literalmente. Ciudățenia este că din stradă ai cam intrat în locul cu pricina, după ce treci de micul hol, așa că ești, poate, mai expus. Asta după ce te minunezi de faptul că-s fix două camere, de fapt, una dublă și alta în regim de apartament studio care este efectiv cât o căsuță cu o ditamai bucătăria. Doi inși ne-am cazat în camera dublă, care era cea mai mică, deci tough luck că noi eram cei mai înalți, iar ceilalți inși în garsoniera asta, că nu știu cum să-i zic altfel. Camera noastră era foarte primitoare, cu tot felul de elemente decorative care îți dădeau senzația că ești acasă. Aveam la dispoziție chiar și o plită electrică, un sandwich maker, un filtru de cafea, veselă, un mini frigider și o măsuță unde să ne întindem bucatele. În garsonieră s-a complicat treaba: camera cochetă, mobilierul asemănător celui de la Cardinal, la intrare era inclusiv o zonă de living, iar după ce coborai o treaptă către cealaltă încăpere, nimereai în bucătărie, unde practic erai ca acasă, doar că nimeni nu s-a apucat de gătit. Aici aveai la dispoziție cam aceleași ustensile plus încă vreo câteva și o zonă separată unde puteai mânca (noi am băut bere și am jucat cărți). Ah, bașca, într-un sertar aveai table, șah și joculețe pentru copchii, semn că aici ai putea să te retragi vreo câteva zile cu familia, să mai schimbi peisajul. La noi în familie nu mai e pui de om de multă vreme, dar cei doi masculi nu mai lăsau walkie-talkie-ul nou descoperit din mână, așa că am putea considera că am luat și grădinița după noi. Pe noi ne-a costat vreo 210 lei toată treaba asta, ceea ce este mai mult decât decent. Pe Booking oamenii au un rating de 9.4, deci zic să le faceți o vizită când mai treceți prin Sibiu, eu sigur o să mai fac nănică pe acolo.

camera dubla Self-Catering Accommodation Sibiu

dsc_0427

dsc_0428

dsc_0429

apartament studio Self-Catering Accommodation Sibiu

dsc_0419

dsc_0527

dsc_0421

dsc_0526

dsc_0425

dsc_0423

În rest, Sibiul la final de septembrie era animat, dar mult mai plăcut prin faptul că nu l-am vizitat în zăpușeala verii. Ne-am învârtit prin aceleași locuri, cu o oarecare precauție, pentru că timpul nu a fost de partea noastră și ca să contrazic spiritul aventurier cu care mă lăudam la început de postare, am mâncat tot acolo unde știam că-i bine. Inițial eram setată pe descoperirea unor comori gastronomice mai ales că reținusem niște recomandări, dar cum m-am învârtit ca o curcă beată, cu tot cu asistența preafericitului Google, am poposit în final la Kulinarium, unde, ca de obicei, am avut parte de servire bună și de mâncare pe măsură, iar apoi am mai adăugat câte ceva la rotunjimi la Cafe Wien, unde m-am lipit de o cafea bună și un cheesecake căruia mai aveam puțin și-i închinam o odă. Ah, am aruncat un ochi și pe la CibinFEST, un festival de bere, care era în plină desfășurare în perioada aia. Aici ți se inundau nările de mirosurile preparatelor bavareze și berea te invita să iei un loc în fața ansamblurilor folclorice de pe scenă. Culmea, nu mi s-a părut de prost gust, dar eu n-am zăbovit acolo pentru că deja eram ghiftuită.
dsc_0444-001

dsc_0448-001

dsc_0484-001

dsc_0487-001

dsc_0501-001

dsc_0490-002

dsc_0500-002

dsc_0503-001

dsc_0506-001

dsc_0505-001

Seara s-a încheiat cu un joc de cărți și cuvinte de laudă la adresa cazării pe care am pus pe mâna, iar Waze-ul ne-a purtat a doua zi pe drumurile patriei către un oraș care se afla pe lista mea de mult timp: Alba Iulia. Ce mai contează că am dormit la marginea orașului, făcându-ne loc printre tiruri, când ne-am putut bucura de istoria atât de bogată a acestor locuri. Dar toate astea într-un nou „episod”, că tot suntem în plin sezon de seriale și serii noi.

 

Advertisements