Au trecut trei luni de când m-am aventurat pe drumurile Ardealului și începusem să povestesc despre prima oprire de la Sibiu, unde am descoperit un loc numai bun de odihnit picioarele umblate ziua-ntreagă. Acum, pentru că procrastinare și viață, în genere, trebuie să fac un exercițiu de memorie ca să reușesc să cuprind în cuvinte strălucirea Cetății Alba Iulia, pentru că, da, din punctul meu de vedere, este cea mai frumoasă cetate din România, din câte am apucat să vizitez până acum. Trebuie să spun din start că trebuie să vă înarmați cu răbdare pentru că a lua la pas cetatea va dura ore-n șir, iar nici atunci nu aveți garanția că ați bifat toate obiectivele. Noi am ajuns acolo înaintea prânzului și am plecat seara în jur de ora 7, fără să reușim să vizităm fiecare colțișor din cetate.

Schimbarea gărzii în Cetatea Alba Iulia

Dacă tot ați bătut atâta drum până la cetate, încercați să includeți în programul de vizitare și ceremonialul schimbului de gardă, care are loc în fiecare zi, de la orele 12:00 (se întâmplă până la jumătatea lunii octombrie). Eu i-am fugărit de la o poartă la alta pe soldații îmbrăcați în uniforme militare austriece de la jumătatea secolului al XVIII-lea, în speranța că o să-i imortalizez cât mai bine. Ceremonialul este unul menit să valorifice și să revitalizeze Cetatea Alba Iulia și reușește să atragă zilnic zeci de turiști, care-i urmează pe soldați, în bătaia tobelor. Oamenii cred că sunt deja obișnuiți să aibă în urma lor atâția „paparazzi” care sunt dispuși să înfrunte obstacolele lăsate în urmă de caii de rasă frizană, doar pentru a prinde un cadru satisfăcător. 😀 Dacă mai adaugi și salvele de tun, experiența devine într-adevăr una impresionantă.

schimbarea garzii cetatea alba iulia

schimbarea garzii cetatea alba iulia

schimbarea garzii cetatea alba iulia

schimbarea garzii cetatea alba iulia

schimbarea garzii cetatea alba iulia

schimbarea garzii cetatea alba iulia

schimbarea garzii cetatea alba iulia

schimbarea garzii cetatea alba iulia

schimbarea garzii cetatea alba iulia

Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail

Ziua dedicată explorării cetății a fost petrecută pe cont propriu, fără să ne lipim de vreun ghid, cu excepția momentului când am vizitat Muzeul Principia. Prin urmare, mai târziu am aflat că monumentul deține două recorduri: este cea mai veche și, totodată, cea mai lungă catedrală din România. Aș adăuga și una din cele mai frumoase. Pozele nu sunt cele mai reușite, dat fiind faptul că lăcașul era în plin proces de renovare, așa că am făcut pe pozacul pe unde s-a putut și, de altfel, nu am zăbovit foarte mult în interior, dar nu puteam rata mormântul lui Iancu de Hunedoara, de pildă.

Catedrala Romano-Catolica Sfantul Mihail Alba Iulia

Catedrala Romano-Catolica Sfantul Mihail Alba Iulia

dsc_0628-001

Catedrala Romano-Catolica Sfantul Mihail Alba Iulia

Catedrala Romano-Catolica Sfantul Mihail Alba Iulia

Catedrala Romano-Catolica Sfantul Mihail Alba Iulia

Catedrala Romano-Catolica Sfantul Mihail Alba Iulia

Muzeul Principia – locul unde istoria prinde viață

Dacă ar fi să dau un rating vizitei la muzeu, ar primi detașat 5*, în principal pentru ghidul de acolo, un om pasionat de istorie, cu un umor fin și care face parte din reconstituirile istorice ale Legiunii a XIII-a Gemina. Noi am intrat acolo ușor bulversați și ne uitam în jur fix ca vițeii la poarta nouă, după care s-a făcut lumină când ni s-a explicat istoria castrului roman de la Apulum și a Legiunii a XIII-a Gemina, care l-a ridicat. Dacă vreți să aprofundați povestea, intrați pe site, eu am reținut the fun facts:

  • statuile împăraților erau cam lipsite de capete, din simplul motiv că îi schimbau pe bandă (pentru că mureau) așa că, odată înscăunat noul împărat, atașau statuii capul aferent
  • zidurile castrului roman au fost construite din blocuri paralelipipedice de „doar” 300 kg bucata, extrase din cariera de calcar aflată a 10 km în nordul anticului Apulum
  • dovezile arheologice ale trecutului roman sunt greu de obținut din simplul fapt că în perioada medievală băieților le-a cam fost lene să se mai ducă până la carieră și basically au distrus castrul, ca să construiască una-alta
  • tehnica de construcție folosită de romani este impresionantă: începeau cu trunchiuri de copac înfipte în pământ, continuau cu pietre și apoi foloseau beton – secretul betonului s-a cam pierdut și a fost nevoie de sute de ani ca acesta să fie redescoperit
  • încălzirea prin pardoseală tot romanilor le-o datorăm, nu este cine știe ce descoperire a lumii moderne, iar sistemele de canalizare și conductele de apă sunt iar impresionante
  • faptul că romanii erau niște băieți foarte epilați nu se datorează vreunui trend timpuriu de metrosexualitate, ci erau foarte curați; foloseau tot felul de uleiuri parfumate și apoi efectiv își rașchetau pielea și dispărea orice urmă de pilozitate.

Muzeul Principia Alba Iulia

Muzeul Principia Alba Iulia

Muzeul Principia Alba Iulia

Muzeul Principia Alba Iulia

Muzeul Principia Alba Iulia

Muzeul Principia Alba Iulia

Muzeul Principia Alba Iulia

Traseul celor trei fortificații – incursiune in 2000 de ani de istorie

Cred că mașina timpului este ascunsă undeva între zidurile cetății din simplul motiv că într-o singură zi poți călători prin trei epoci diferite care se întind pe parcursul a două milenii, mărturie stând: Castrul Roman (106 d.Hr.), Cetatea Medievală (sec. XVI-XVIII) și fortificația de tip Vauban Cetatea Alba Carolina (sec. XVIII).

După ce treci de Poarta Monetăriei Principatului Transilvaniei, construită pe locul unde odinioară se aflau o biserică și mânăstire aparținând călugărițelor benedictine, poți observa în dreapta Porta Principalis Dextra, cunoscută mai degrabă ca Poarta de Sud a Castrului Roman, singura dintre porțile castrului, care mai poate fi admirată în prezent. Sigur, poarta a fost reconstituită, însă nu s-a îndepărtat de iscusința cu care a fost construită inițial.

Poarta Monetariei Principatului Transilvaniei

Poarta de Sud a Castrului Roman

dsc_0664-001

Poarta de Sud a Castrului Roman

Poarta de Sud a Castrului Roman

Ne-am continuat drumul prin Caponieră unde am admirat o expoziție cu imagini din timpul restaurării porților. După cum era de așteptat, ne-am abătut de la traseu și ne-am aventurat în șanțul interior al cetății unde oamenii se plimbau cu bicicletele și alergau. Din când în când mai zăream câte-o terasă și parcă ne îmbia la o bere rece, dar știam câte obiective mai avem de vizitat, așa că ne-am pus pofta-n cui. Am ajuns la grajduri unde eu am tras căluții și poneii în poze. M-am cocoțat într-o căruță ca o panseluță, apoi am luat statuile la rând, după care am ajuns la Bastionul Sașilor, unde ghidul ne-a întâmpinat cu vreo 5oo de cuvinte/minut încât pierdeam șirul informațiilor și cu greu îl scoteai din script. Am căscat ochii la săbiuțe și alte jucărele tăioase, am ajuns în sala Cavalerilor Templieri, unde am înțeles că se întâlnesc cei din Ordinul Templierilor din România și am încercat să ridic o replică a sabiei folosite de cavaleri, but no can dosville.

zidurile Cetatii Alba Iulia

zidurile Cetatii Alba Iulia

dsc_0686

dsc_0688-001

dsc_0692-001

dsc_0695-001

zidurile Cetatii Alba Iulia

zidurile Cetatii Alba Iulia

dsc_0718-001

Bastionul Sasilor

Sala Cavalerilor Templieri

dsc_0738-001

dsc_0740-001

dsc_0743-001

Accesul pe platforma de artilerie se face printr-unul din tunelurile de fugă ale Bastionului Sfântul Eugeniu. Pe platformă am dat nas în nas cu trei tunuri perfect funcționale care sunt puse la treabă în zilele de sâmbătă, la ora 12:00. După defilarea Gărzii se execută o salvă, folosind tehnica de început de secol XVIII, așa că merită surprins un astfel de moment.

platforma de artilerie Cetatea Alba Iulia

tunel de fuga Cetatea Alba Iulia

dsc_0752-001

Punctele de belvedere oferă o panoramă spectaculoasă asupra orașului și a împrejurimilor și dacă ești înzestrat cu un binoclu o să mai petreci minute în șir și aici, așa cum am făcut noi, după care mai arunci un băț, mai dai cu bifa. Așadar, Temnița a fost următorul punct de atracție și acolo gândurile ți-o cam luau razna, imaginea nu este tocmai plăcută, unless you’re into BDSM. Ca să nu părăsim registrul, am vizitat celula lui Horea, principalul lider al răscoalei țărănești de la 1784-1785. Celula este aflată în soclul statuii ecvestre a împăratului austriac Carol al VI-lea, din Poarta a III-a a Cetății, dar, cu toate astea, se pare că Horea ar fi fost ținut captiv în Poarta a IV-a, iar în celula lui Horea ar fi fost întemnițat, de fapt, Cloșca. De altfel, de Poarta a IV-a ne-am lovit totally random și, cu toate că se impune prin masivitate, elementele decorative în stil baroc îi dau un farmec aparte. Eroilor neamului românesc le este dedicat Obeliscul Horea, Cloșca și Crișan, care tronează deasupra orașului și în soclul căruia se află o celulă simbolică.

punct de belvedere Cetatea Alba Iulia

punct de belvedere Cetatea Alba Iulia

Temnita Cetatea Alba Iulia

Obeliscul Horea, Closca si Crisan

Poarta a III-a este cea mai spectaculoasă dintre porțile Cetății, atât prin arhitectură, cât și prin elementele decorative și este principalul punct de acces în Cetate. Menită să-l glorifice pe Carol al VI-lea, se remarcă prin dimensiunile impresionante și bogăția decorurilor, iar pe timpul vizitei i-am dat târcoale de multe ori doar ca să-i surprind unicitatea cât mai bine, primul contact fiind la schimbarea gărzii, ceea ce i-a amplificat farmecul de altă dată.

Poarta a III-a Cetatea Alba Iulia

detaliu Poarta a III-a Cetatea Alba Iulia

detaliu Poarta a III-a Cetatea Alba Iulia

detaliu Poarta a III-a Cetatea Alba Iulia

detaliu Poarta a III-a Cetatea Alba Iulia

Poarta a III-a Cetatea Alba Iulia

Catedrala Ortodoxă a fost ultimul edificiu de pe lista noastră, dar mai mult am vizitat curtea interioară și toaleta. Aș fi vrut să urc în turn, dar nu era accesibil. Din seria „the more you know, the more you forget”, aici au fost încoronați Ferdinand și Maria ca regi ai României Mari, dar subsemnata n-a avut curiozitatea să pătrundă în interiorul catedralei, să-și clătească ochii cu această bucată de istorie. A bummer, I know.

Catedrala Ortodoxa Cetatea Alba Iulia

Catedrala Ortodoxa Cetatea Alba Iulia

Catedrala Ortodoxa Cetatea Alba Iulia

Catedrala Ortodoxa Cetatea Alba Iulia

Catedrala Ortodoxa Cetatea Alba Iulia

După o zi în care ne-am învârtit în stanga și-n dreapta Cetății în încercarea de a-i înțelege mai bine istoria și menirea, am decis că este cazul să ne retragem la pensiune, asta după ce ne-am delectat cu niște prăjituri foarte bune și…bere. Pensiunea Select, unde am fost cazați, este situată la marginea orașului, motiv pentru care locul era cam împânzit de șoferi de tir. Locul nu arată deloc rău, iar cazarea n-a fost cea mai ieftină, dar standardele lăsau de dorit pe alocuri. La micul dejun ne-am cam dus cu teamă, pentru că nu știam la ce să ne așteptăm. Am avut de ales între meniuri prestabilite, care s-au dovedit a fi OK, ba chiar ne-au suplimentat mâncarea, că, deh, scosesem artileria grea în dimineața aia. Și uite așa, ghiftuiți, ne-am suit în mașină pentru cea mai așteptată destinație a concediului: Cluj, despre care o să povestesc după o mie de ani, cel mai prrobabil. Până atunci, rezervați-vă o zi-două pentru Alba Iulia, n-o să vă dezamăgească.

 

 

 

Advertisements