You are currently browsing the tag archive for the ‘bicicleta’ tag.

Și eu, la fel ca tine, merg pe bicicletă dimineața și seara. Drumul spre muncă este mai frumos așa și, ce-i drept, m-am săturat să stau ca o sardină în metrou, iar pentru asta să plătesc nejustificat de mulți bani, lună de lună.

Tu, la fel ca mine, vrei să fii respectat în trafic de șoferi, chiar și de pietoni, dar nu te uiți în grădina ta, așa ca lasă-mă să-ți adresez câteva cuvinte.

Nu-mi mai tăia calea, că nu mă ajuți făcând asta. Din contră, s-ar putea să ne cunoaștem mai mult decât este cazul și să încurcăm ceilalți participanți la trafic.

Nu mă mai depăși aiurea. Vezi bine că nu stau ca o mămăligă în mijlocului drumului, ba chiar pedalez decent. Cu toate astea, tu alegi să mă depășești, pe riscul tău, ca apoi să ai viteza unui melc rănit. Nu cred că este corect.

Nu te comporta ca un meltean în BMW. Când vezi că suntem mai mulți pe două roți, în fața ta, bașca, mai trec și mașini din ambele sensuri, nu te ambala. Nu strică să ai răbdare câteva secunde și să nu mă forțezi să intru în bordură.

Știu că mă vei înțelege. Poate ai avut o zi proastă sau poate în fiecare zi alegi să nu te supui regulilor. Măcar abține-te data viitoare când vrei să-i tragi o înjurătură celui de la volan. Nu ești mai breaz.

Advertisements

Am început să merg cu bicla la muncă acum aproape o lună de zile, iar imboldul l-am avut după marșul din aprilie și după ce prețul abonamentului la metrou a sărit de la 50 la 70 de lei, ăfcors. Merg aproape zilnic și este cea mai bună decizie pe care am luat-o în ultimul timp.

La început mă monitorizam cu Endomondo, o aplicație care mi-e dragă și de care nu mă lipsesc când alerg ca bezmetica prin parc, dar de ceva timp mă las doar în voia traficului nebun și fie ce-o fi. De obicei alternez două trasee mari și late, de acasă până la muncă, depinde de stare. Fie „o calc” mai tare prin Timpuri Noi, fie fac slalom printre oameni și mașini pe Cantemir până dau nas în nas cu nebunia de la Unirii, pe care reușesc totuși s-o evit cu succes.

Atunci când pedalezi prin București trebuie să te încarci cu muuuultă toleranță și nervi de fier și ah, da, plămâni curați numa’ buni de umplut cu noxe.

Așadar am învățat că:

– șoferii, în mare majoritate, sunt mega impulsivi și neatenți în trafic și preocupați să se ia în gură cu confrații lor. Dacă le „sare” vreun biciclist în față, habar n-au cum să reacționeze. Mă rog, majoritatea îți umplu frigiderul de cu dimineață.

– pietonii sunt mai picați în lună decât șoferii, iar specimenele astea numite bicicliști sunt așa o formă de viață încă necunoscută, cu trăsături supraterestre, să te ferească Ăl’ de sus să te întâlnești cu vreunul. Eu mai merg pe porțiuni de trotuar atunci când pedalatul pe șosea mă pune în pericol, în anumite momente, sau când pur și simplu e aberant să merg pe contrasens că o fac pe riscul meu. Am întâlnit și oameni cumsecade, dar i-am văzut și pe cei de la polul opus și brrr.

– dacă până să-ți scoți bicla pe șosea credeai despre tine că aveai atenție distributivă și tot felul de skill-uri care te fac pe tine șefu’ la atenție, man, you were wrong. Cred că în viața mea nu am fost mai atentă la ce se întâmplă în jurul meu, pentru că na, literally pot să ajung să-mi sparg capul. Nu știi când te trezești cu unu’ parcat pe marginea drumului care are inspirația să deschidă portiera fix când vii tu în viteză, pentru că oglinzile alea de la mașină sunt degeaba, mama lor.

– șoferii (da, m-am întors la ei) încep să se obișnuiască cu bicicliști pe șosele, dar încă sunt în număr mic (vezi prima liniuță). Cei puțini din spatele volanului acordă prioritate, păstrează distanța decentă față de bicicliști (ar trebui să se întâmple și invers) și fac loc și ăstora pe două roți atunci când e musai.

– bunul simț este esențial în orice interacțiune în trafic și toți participanții ar trebui să-și însușească asta. Nu neapărat că lumea devine un loc ceva mai suportabil, dar what you give is what you get, period. Și da, karma is a bitch și la un moment vorba aia urâtă sau gestul ăla de doi bani se va întoarce împotriva ta.

– nu este bine să mergi cu bicla pe furtună sau cel puțin, dacă te-a luat cataclismul prin surprindere, adăpostește-te și nu fi căpos. Lațele care abundă în apă și hainele alea din care o să tot storci nu-s semn bun. Zic doar, nu dau cu parul. Și dacă tot suntem aici, don’t go offroad că te faci una cu noroiul.

– graba strică treaba, așa că mai bine aștepți 2 minute în plus decât să fii făcut afiș.

În încheiere, așa cum ziceam și acum patru ani, start loving your bike more often, people! 😀

Veronica a intrat "un pic" la apa si noroi.

A post shared by Adriana Georgescu (@baietel03) on

Cred că aveam vreo 4-5 ani când tata mi-a dăruit un BMX verde fosforescent. It was love at first sight, dar the old man a dus lupte de convingere cu mine să renunț la roțile ajutătoare. Fail! Plus ca la fiecare ieșire cu bicla cineva mă ținea de șa, însă inevitabilul s-a produs într-o zi de vară, în parc, când nu am mai primit ajutorul cu care eram obișnuită. Când am realizat că nu mai e nimeni în spatele meu să mă țină, am căzut. Nu pentru că nu m-aș fi descurcat singură (reușisem să mențin controlul ghidonului zeci de metri), ci pentru că undeva în adânc aveam implantată ideea ca there must be someone behind me.

Tata mi-a mai dăruit două biciclete până să moară. Pe ultima am iubit-o cel mai mult. Era un MTB vișiniu cu care mă aventuram peste tot. Nu-mi păsa de restricții sau de pericole. Eram în plină perioadă de explorare și bineînțeles mă întorceam acasă cu cel puțin o julitură. De fiecare dată mă aștepta mama cu sticluța de rivanol. Aveam oroare de substanța aia. Avusesem un accident cu bicicleta în urma căruia mi se luase pielea de pe bărbie și genunchi. Răsplata mea: rivanolul. Răsplata vecinilor: urlete apocaliptice. 😀

MTB-ul a fost abandonat în brațele unchiului meu, după ce am recuperat-o din mâini străine care mi-au ținut bicicleta captivă aproximativ un an. Iubirea pentru pedalat nu a dispărut niciodată, dar de când m-am mutat în București, acum 7 ani, ocaziile în care puteam să pedalez au fost din ce în ce mai rare. Aproape de sfârșitul primului an de facultate mi-am cumpărat o bicicletă de la DHS. A costat vreo 300 de lei. Nu era ieșită din comun, însă avea tot ce îmi doream eu la momentul ăla. Bucuria nu a durat mult. Dupa nici două luni de când o aveam, un individ s-a încumetat să urce până la 8 și să fure ambele biciclete, prinse cu lanțurile de balustradă. Am plâns, am încercat s-o găsesc, iar într-un final m-am conformat.

Acum am un MTB alb de la Decathlon. Mi-a fost alături la primul marș al bicicliștilor la care am participat (marșul Earth Hour). Iar in weekenduri abuzez de ea pe cât de mult pot. Azi am ieșit în Herăstrău. M-am plimbat și în jurul lacului and my chill mood was almost ruined at some point. Erau vreo 3 cupluri în fața mea, iar eu am încetinit. Unul din masculii alfa o trage deoparte pe nevasta/iubita/amanta lui. Apoi pe un ton ofuscat mă întreabă de ce nu merg pe pistă. L-am ignorat și am plecat mai departe. Însă mi-a părut rău că nu i-am servit o replică. Mi-aș fi dorit să-i spun că plimbările în jurul lacului nu sunt rezervate doar pietonilor. Aș fi vrut să-i spun că unul din motivele pentru care nu avem o cultură a bicicletei este atitudinea oamenilor de genul lui. În ultimă instanță mi-aș fi dorit să-l “ștampilez”. 😀 Dar am preferat să înghit în sec, ca de obicei.

Trecând peste episodul ăsta, chiar mi-aș dori să văd orașul plin de bicicliști. Sunt conștientă că în momentul de față nu se poate. Nu există piste speciale pentru bicicliști, la modul serios. Încă avem șoferi mârlani. Încă avem oameni cu ochelari de cal. Cât despre câinii care mai că ar gusta un copănel de biciclist, well, tot noi bicicliștii suntem de vină. NU știm să ne purtăm cu ei și nu i-am obișnuit cu prezența noastră pe două roți. Da. Păi câinii din parcuri de ce lenevesc plictisiți când pedalăm pe lângă ei? Sunt obișnuiți cu noi. Restul câinilor ne văd atât de rar pe străzi ca devin confuzi în momentul în care “bolidul” le invadează teritoriul.

Start loving your bike more often, people! 😀

Redirectionez 2%

Baietel’s tweets

Advertisements