You are currently browsing the tag archive for the ‘catedrala sf. ioan botezatorul’ tag.

Acum o săptămână și un pic m-am aventurat în călătoria vieții mele so far, în Islanda, țara elfilor, a vulcanilor, cascadelor, ghețarilor și a berii bune, dacă știi de care să te lipești. Înainte de a ajunge pe insula asta absolut minunată, am avut o escală de o zi jumate în Varșovia și am petrecut-o fără nicio urmă de regret.

Cazare

Din capul locului precizez că am mers cu un grup organizat, așa că n-am avut grija biletelor de avion, a cazării, a transferurilor și a fost bine. În Varșovia am trăit pentru prima dată experiența cazării la un hostel, într-o cameră cu șase paturi, bașca cu baie comună, și a fost mai bine decât mă așteptam (bine, cinci dintre noi eram prieteni, așa că de aici confortul psihic). Am fost cazați la Dream Hostel Warsaw, un hostel situat în centrul orașului, așa că eram la câteva minute distanță de principalele atracții și de un Carrefour Express, de unde am cumpărat niște bere finuță rău. Apropo de bere, în cazare a fost inclusă o bere și micul dejun. Camerele erau curate, fiecare pat avea bec și o perdeluță, încât să nu deranjezi sau să fii deranjat, iar baia igienizată și ea. Probabil într-un grup similar aș repeta experiența, dar singură, de nebună, sau chiar și în cuplu, mi-aș păstra rezervele.

Ce mănânci în Varșovia?

Firstly, polonezii mănâncă gras și aromat. La recomandarea tipei de la hostel, am ajuns într-un milky bar (bar mleczny), un loc care te transportă înapoi în timp, în Polonia socialistă. În cantina asta mănâncă, în general, pensionari și studenți, dar și turiști care nu vor să plătească mult pentru mâncare, dar își doresc o experiență autentică. Personalul nu vorbea o boabă de engleză, aveau un singur meniu tradus, pe care era bătaie, așa că ne-am înțeles mai mult din semne. Ne-am lipit de zurek, o zeamă din cereale fermentate, cu cârnați și ou fiert tare, foarte aromată și picantă. Sigur că nu ne-am oprit aici, iar la felul doi am luat ceva mai puțin spectaculos, dar gustos: șnițelul lor de porc, cu piure de cartofi și o salată de varză cu un gust diferit față de cea neaoșă. A costat undeva la 20 și ceva de lei de căciulă. Mai mult decât decent. Niște colegi de grup s-au lipit și de zapiekanka, care este o jumătate de baghetă de pâine cu ciuperci și cașcaval, plus mult ketchup. Ea vine în mai multe variante, printre care și cea cu salam. Pare o alegere sațioasă și nu foarte scumpă. Ah, la ei se plătește în moneda locală, zlotul, sau cu cardul. 1 zlot este 1,1 RON, deci nu a fost greu să ne facem calculele pe parcurs.

Cum după o masă copioasă, vine o ciocolată gustoasă, am aterizat în ciocolateria E. Wedel, unde îți fugeau ochii în toate părțile. Aveau ciocolată sub toate formele și combinațiile imaginabile, iar noi am gustat din pralinele lor fine (noroc cu vecinii noștri darnici :P) și am băut ciocolată caldă, ba cu rom, ba cu zmeură din lichior, așa că practic am ieșit la băut. Nu este cu mult mai scump față de o ciocolaterie din București, ba din contră. Bonus, pe aeroport găsiți produsele lor la prețuri bune.

Păi și cultură?

Nu că experiența culinară n-ar face parte din cultură, dar dacă e s-o ardem ca intelectualii, suntem în orașul lui Chopin, așa că la fiecare pas îți este amintit acest lucru… literalmente. În Varșovia există 15 băncuțe interactive, care, prin apăsarea unui buton, declanșează fragmente ale celor mai cunoscute piese ale compozitorului. Băncuțele sunt plasate strategic, ba în fața casei lui, ba în fața bisericii unde se află inima sa, ba în fața Conservatorului, unde a studiat muzica și tot așa. Nu ne-am oprit doar la băncuțe și am trecut pragul Muzeului Frederic Chopin, care este dovada că apelând la tehnologie poți transforma o vizită banală într-un muzeu într-o experiență captivantă. Este unul dintre cele mai moderne muzee biografice din Europa, iar pe lângă manuscrisuri, scrisori, alte documente importante și fotografii, îți deschide lumea compozitorului la atingerea cardului, pe care îl primești la intrare, de zonele indicate. În interior se află și o mică sală unde au loc recitaluri de pian. Cât eram noi acolo, o pianistă dădea din clape de nu-ți mai venea să pleci. Până la urmă am plecat, cu toate că trebuia să ne mai înarmăm cu ceva răbdare și timp pentru a parcurge muzeul în detaliu.

Muzeul Frederic Chopin

Drumul către inima lui Chopin nu s-a oprit aici, așa că, evlavioși din fire, am ajuns și la Biserica Sfintei Cruci, unde, îmbibată bine în alcool, se odihnește, ați ghicit, inima compozitorului. Personal, nu m-am simțit foarte confortabil să mă benoclez la monument, mai ales că în biserică se aflau enoriași, care se rugau și care, cu toate astea, cred că deja sunt imuni la rumoarea provocată de turiști. Pe lângă asta, lăcașul de cult mai găzduiește și cea mai mare orgă din oraș și altarul sculptat în aur, care arată într-un mare fel.

De mâncat ce bem în Varșovia?

După cultură îi dăm cu băutură, așa că înainte să povestesc despre turul pe care l-am făcut a doua zi, trebuie să trec în revistă posibilitățile de recreere din Varșovia. Vibe-ul orașului este similar cu al Berlinului, însă aici nu ai voie să consumi alcool în public, în schimb, în magazine găsești o varietate de beri, multe craft, pe care, măcar din respect pentru polonezi, e bine să le încerci. Dacă ai spiritul aventurier la tine, trage o fugă la Piw Paw și dă-i ficatului ce-i al ficatului, într-un craft beer bar. Lungimea barului m-a șocat, implicit opțiunile care se perindau în fața mea în pahare care se mișcau de colo colo. Cum în ultima perioadă am ce am cu dubbeluri, portere sau stouturi, am ales un oatmeal stout atât de aromat și corpolent, că aș mai fi dus măcar unul dacă înainte nu aș fi băut și la hostel, dar such is life. Spre rușinea mea, nu mai știu de la ce berărie venea, dar cu proxima ocazie voi aprofunda problema.

Să fac un tur cu un ghid local? 

Da, dacă vrei să afli mai multe despre oraș chiar de la localnic și ai și simțul umorului dezvoltat. Noi am avut un ghid foarte mișto și cu lecția învățată. Omul știa îngrijorător de multe lucruri despre România, încât la un moment dat a zis că n-ar da berea Bucegi nici măcar dușmanilor, iar mai târziu a comparat malul celălalt al Vistulei (râul care traversează orașul), unde înainte era o groapă de gunoi, cu cartierul Pantilimon, despre care se spune că e periculos, dar în realitate nu e. A zis că îi place în Vamă, dar nu în Mamaia și a mai pomenit și Galațiul în nu mai știu ce context. Ce știam noi despre Varșovia, în afară de faptul că naziștii au distrus-o din temelii? Mai nimic.

Punctul de întâlnire pentru tur a fost la Coloana lui Sigismund, rege al Poloniei, care n-a fost cel mai șmecher pentru că a pierdut cam toate luptele. Ce a făcut bine, în schimb, e că a mutat capitala Poloniei de la Cracovia, acolo unde este și astăzi. Bine, a făcut asta pentru că o cam ardea singur în Cracovia, iar mătușa lui era în Varșovia. Legenda acestui monument spune că în momentul în care coloana va fi distrusă, o mare nenorocire se va abate asupra Varșoviei. Ei bine, a venit al doilea război mondial, nemții au bombardat orașul, așa că fuse, fuse și se duse. Bucăți din coloana originală se află la intrarea în Palatul Regal, care este situat la câțiva pași distanță.

Centrul Vechi Varsovia

Turul centrului vechi a durat undeva la două ore și ne-a purtat în cele mai importante zone. Pe lângă curtea Palatului Regal, am ajuns la Catedrala Sf. Ioan Botezătorul, în Kanonia, piațeta din spate unde se află cea mai îngustă casă din Varșovia, un truculeț al proprietarului, care s-a scutit de niște taxe care, pe vremuri, se calculau în funcție de lățimea fațadei. Am ajuns în Piața Orașului Vechi unde se află Monumentul Sirenei, protectoarea orașului, care, conform legendei, s-a oprit pe malul râului să se odihnească, iar pescarii au observat că ceva le agita apele, iar peștii le scăpau. Inițial au vrut s-o captureze, dar s-au îndrăgostit de vocea ei. În final, un negustor a prins-o, dar a fost eliberată de un tânăr pescar care i-a auzit plânsetul. De atunci, protejează orașul cu scutul și sabia sa.

Turul a continuat cu Barbacana (Warsaw Barbican) și zidurile de apărare ale orașului, unde în perioada celui de-al doilea război mondial, nemții te cam luau la întrebări și, dacă erai suspect, te mai rețineau un pic. În perioada asta, turnul a fost distrus în mare parte, alături de clădirile orașului vechi, dar ulterior a fost reconstruit și acum este una dintre atracțiile principale ale Varșoviei. După asta am ajuns în fața casei lui Marie Curie și am continuat cu Monumentul Revoltei din Varșovia, unde fix lângă noi a poposit un grup de spanioli, deloc zgomotoși, moment în care ghidul a spus că de asta n-o să învețe el spaniola vreodată, că-s niște ciobani. Ceva mai târziu, ne-a povestit puțin despre împărțirile Poloniei între Prusia, Rusia și Austria, motiv pentru care polonezii sunt cam ca românii, în funcție de apropierea față de vest sau de est. Ca să ni se pună un nod în gât ne-am oprit și la Monumentul Micului Insurgent, o statuie comemorativă a tuturor copiilor care au luptat și murit în timpul Revoltei din Varșovia. Dacă imaginea unui copil cu pușca-n mână nu te mișcă, și da, știu, că încă se întâmplă asta în lume, nu știu ce o face. După ce am poposit în fața statuii lui Jan Kiliński, cizmar și lider al oamenilor în timpul Insurecției lui Kościuszko, i-am dat ghidului parcă vreo 15 zloți de căciulă și s-a făcut dispărut, iar noi am plecat cu zâmbetul pe buze. Turul este gratuit, dar ți se sugerează să-ți arăți aprecierea față de timpul omului, iar o listă cu posibile tururi este disponibilă aici.

Tur Varsovia

După ce am luat centrul la pas, am mâncat pe fugă, apoi, cu aceeași viteză, ne-am îndreptat spre Palatul Culturii și Științei, de unde 15 zloți mai târziu am avut o vedere panoramică asupra orașului. Palatul, din câte am înțeles, nu este foarte iubit de polonezi, fiind the brother from another mother al Casei Scântei, implicit darul sovieticilor către polonezi. Pe vremea aia ușor mohorâtă, Varșovia nu ni s-a arătat chiar în toată splendoarea ei, dar clădirile din zona business sunt impresionante. Am remarcat că oamenii ăștia cam duc lipsă de copaci sau poate fiind atât de golași, nu se izbeau de retină, dar nu știu ce să zic.

Palatul Culturii si Stiintei

După periplul ăsta, ne-am întors la hostel, unde ne-am aruncat rucsacii în spate cu direcția Reykjavik sau Keflavik, mai exact, dar despre asta în episoadele următoare, care sunt și ele pe drum. Până una-alta, dacă aveți chef de un city-break simpatic, Varșovia reprezintă o opțiune bună și destul de ieftină. Am mai fi avut de umblat măcar o zi pe acolo, dar poate o să revenim cândva.

 

Advertisements

Redirectionez 2%

Baietel’s tweets

Advertisements