You are currently browsing the tag archive for the ‘existam si-o sa avem banda’ tag.

Astăzi mi-am scos bicicleta de la naftalină (mă rog, tocmai ce o scosesem din revizie) și am pedalat de zor la un marș de protest al bicicliștilor din București, asta după ce în 2012 îmi puneam semne de întrebare dacă o să mai ajung să o fac.

De la 14:30 bucureștenii au fost invitați să se strângă la intrarea Charles de Gaulle a Parcului Herăstrău și să revendice un #oraspentruoameni, nu pentru mașinile care circulă zilnic în București și îneacă orașul în poluare și zgomot infernal. Nu mă pricep la estimări și sunt tare curioasă care este numărul oamenilor care au pedalat astăzi la unison, dar cred puteam pune de-un public decent la Roger Waters.

biciclisti intrare Charles de Gaulle

După evenimentul din 27 octombrie 2012, Existăm și-o s-avem bandă!, care mi-a lăsat un gust destul de amar, nu m-am mai încumetat la astfel de acțiuni și culmea, am început să folosesc bicicleta din ce în ce mai rar. Paradoxal, deși am scandat pentru recunoșterea nevoilor unei comunități în continuă creștere, m-am „declarat” învinsă de sistem. Poate exagerez pe alocuri, dar nu am mai simțit bucurie în a pedala printre șoferi nesimțiți, pietoni intoleranți și chiar bicicliști despre care ți-e rușine să spui că fac parte din aceeași „breaslă”. Într-un astfel de context, acțiunile de protest devin necesare. Domnul Oprescu trebuie să bage la cap once and for all că pista de pe Calea Victoriei nu este suficientă și că pista de pe Bulevardul Uranus este o bătaie de joc sau cel puțin așa a ajuns (asta ca să nu mai zic de kilometri întregi de piste declarate ilegale, ergo milioane de euro aruncate aiurea).

Astăzi mi-a revenit motivația când, așteptând pe biclă la intrare în Herăstrău, am auzit o femeie care trecea prin zonă, spunând: „Vor piste. Au dreptate.”. Na, ce să mai zici? Vrem piste, vrem un oraș care să nu ne omoare câte puțin în fiecare zi, vrem respect și dialog. Pe cât de simplu, pe atât de dificil atunci când nu ai infrastructură, iar oamenii efectiv se feresc să utilizeze mijloace de transport alternative, preferând să stea cu orele în trafic.

Marșul de azi mi-a dat imboldul pe care îl declarasem deja pierdut și m-am bucurat să văd o organizare mai bună, foarte mulți bicicliști și, de asemenea, mulți susținători pe marginea drumurilor. Întrebarea rămâne: Dom’ primar, dumneavoastră sunteți pe recepție?

Vrem un oras pentru oameni!

Advertisements

Existăm și-o să avem bandă, asta a fost deviza celor prezenți astăzi la marșul de protest al bicicliștilor din București. De 5 ani de zile ne confruntăm cu aceleași probleme și asistăm neputincioși la batjocura autorităților. Pentru unii orice protest de genul ăsta este văzut ca un gest mai mult naiv și fără rezultate, dar tăcerea nu o să ne facă mai multă cinste, dimpotrivă. Așa că astăzi sute de bicicliști și-au exprimat nevoia unei benzi pentru bicicliști. Este neplăcut să ai sentimentul unui orfan: pietonii nu te vor, șoferii te înjură sau te ignoră.

Dar marșul de astăzi m-a mai învățat ceva: există intoleranță de ambele părți și din păcate nu putem trăi cu iluzia unui discurs unidirecțional. Au existat câteva episoade neplăcute de-a lungul traseului: mașini care nu respectau faptul că prima bandă era destinată marșului, dar care aveau nevoie să vireze la dreapta, moment în care mulți bicicliști s-au purtat ca niște huligani (cu tot respectul și cu riscul că la rândul meu o să-mi atrag înjurături). Mi se pare aberant să ceri respect și toleranță, când tu la rândul tău te cobori la nivelul șoferilor nesimțiți. Avem un comportament trivial și trăim cu falsa impresie că vorba bună nu schimbă mare lucru. Ei bine, un comportament decent te diferențiază de sămânțarii ăia pe care-i judeci și de șoferii cu ceafa lată. Marșul ăsta deși a vrut să ne unească în idealuri și în scopul suprem: de a ne face loc prin traficul bucureștean, m-a făcut să mă gândesc de două ori dacă o să mă mai alătur unei astfel de acțiuni. Poate că în alte zone din șir lucrurile au stat altfel, dar din unghiul meu așa s-a văzut. Cel mai trist mi s-a părut episodul din Parcul Izvor când doi bicicliști s-au luat la șuturi în văzul tuturor. Nu vreau să discut prea mult despre asta, nu știu care a fost mărul discordiei, dar din nou, nu mi se pare normal să se întâmple asta la un marș care cere respect, comuniune și toleranță!

În final, cred că avem o nevoie acută de marșul bunului simț. Am auzit scandându-se: „Străzile sunt ale oamenilor!”. Întrebarea este: suntem oameni?

Redirectionez 2%

Baietel’s tweets

Advertisements