You are currently browsing the tag archive for the ‘Magma tour’ tag.

Gojira a devenit în ultimii ani una dintre trupele de metal care a acaparat lumina reflectoarelor, au fost nominalizați la premiile Grammy, au mers în turneu cu Metallica, mna, gloria s-a lipit de ei și pe bună dreptate. Prima dată au concertat în România în 2013 la Rockstadt Extreme Fest, unde subsemnata nu s-a aflat, dar aseară mi-am luat revanșa. După ce a fost anunțat concertul și m-am extaziat pe tot Internetul, m-am înfipt în bilete la Golden Circle și am început countdown-ul. Nici nu știu când au zburat lunile până la eveniment, iar ieri deja nu mai aveam stare.

Am ajuns la Arene destul de devreme, cât să prind trupele din deschidere. Xaon a fost o surpriză plăcută. Ascultasem fix o piesă înainte, cât să-mi fac juma’ de părere, dar nu am zăbovit asupra trupei. Prestația de pe scenă m-a făcut să le acord mai multă atenție de acum încolo. Sound-ul brutal, cu niște influențe gothice și prezența scenică a vocalistului au compensat incovenientele de natură sonoră, care deja începuseră să mă pună pe gânduri. Au fost energici și foarte mișto. Muzica m-a prins, așa că i-am pus pe listă. Mi-aș fi dorit să cânte mai mult de 30 de minute, dar poate revin într-un format mai generos. The Blackmordia, în schimb, nu m-au gâdilat foarte tare. Generic smth-smth-core și cam atât. Pe alocuri mi s-au părut ușor stângaci. Pare-se că nu s-au aflat la locul și momentul potrivit. În orice caz, când ești trupa care deschide concertul Gojira, e o chestiune de gustibus.

Xaon

Xaon

The Blackmordia

Cu o precizie elvețiană, după ce m-au trecut toate emoțiile și apele, la 21:30 am făcut ochii mari când francezii au apărut pe scenă luând publicul cu asalt pe Only Pain. Pe The Haviest Matter of the Universe lucrurile s-au închegat și mai bine, From Mars to Sirius fiind în top 3 albume Gojira, din punctul meu de vedere. Următoarele piese au fost un du-te-vino între acest album și Magma, cum era firesc. Silvera și Stranded au activat mulți oameni în jurul meu, inclusiv pe mine. Cu toate că este un album mult mai mellow și departe de stilul Gojira, înțeleg abordarea și nu-mi displace. Nu este un album lipsit totalmente de brutalitate, iar timbrul aspru al lui Joe dă cu tine de pământ. Este un album emoțional care vorbește despre lupta pe care mama fraților Duplantier a pierdut-o în fața cancerului. Beat that.

Gojira

În orice caz, că am divagat, concertul de aseară este preferatul meu, chit că trupa ar fi meritat un public mai numeros, dar ăștia 3000 de oameni au rupt efectiv. Eu am avut un mic moment de zmeu când m-am băgat în timidul circle pit din fața scenei, din care m-am retras relativ repede după ce m-am prins că-s singura fată de acolo și mi-am luat un mic cot în moacă. I have no regrets, though! Gojira a trezit în mine fanul ăla care lâncezea și mi-am zburat creierii și pierdut vocea, dar, din nou, nu regret nimic, aș face asta din nou. Am trăit momentul L’Enfant Sauvage cu învolburare și patimă, iar când au început să cânte de pe The Way of All Flesh am atins punctul culminant. Da, ați ghicit, albumul ăsta e și el în top 3, dacă vreți brutalitate, băgați o ureche. Dacă vi se pare prea soft, duceți-vă mai în urmă la primele două albume. Oroborus a fost una dintre piesele pe care le-am savurat și aș mai fi ciulit urechile. Deși umbla vorba prin popor că ar ține vreo două ore concertul, evident că după o oră jumate ne-am luat la revedere de la ei, nu înainte să cânte un cover excelent după Territory al brazilienilor de la Sepultura. Când una dintre trupele care-ți mișcă toate coardele cântă una dintre cele mai bune piese de pe pământul ăsta, e magic. Și magic a fost până m-am prins că seara s-a cam încheiat.

Zeiță Fortuna, Odin, whomever, milostivește-te de noi, fanii Gojira, și adu-i cât mai repede înapoi sau aruncă-mă pe mine în direcția lor. Că aveți sau nu vreo legătură cu bucata asta de piață muzicală, faceți-vă un bine și mergeți să-i vedeți. Concertul o să zboare și finalul vă va lovi la fel de brutal ca riff-urile lor, dar o să experimentați o energie fabuloasă, atât din partea trupei, cât și a publicului. Pentru mine a fost cea mai bună seară ever. Aș relua-o fix așa, deși tânjesc după un concert mai lung.

Advertisements