You are currently browsing the tag archive for the ‘the temper trap’ tag.

Pe australienii de la The Temper Trap este foarte posibil să-i cunoașteți îndeosebi pentru piesa Sweet Disposition, auzită cel mai probabil prin reclame sau în 500 Days of Summer. Either way, nu știu dacă asta este neapărat esența lor, cu toate că este o piesă bună care merită repeat-ul ei, însă au o groază de alte piese care ți se plimbă pe șira spinării și te adulmecă într-un vortex emoțional. Eu fac parte din categoria aia de oameni care a auzit vreo două-trei piese de la ei și i-a descoperit de-abia recent, dar zău că este cea mai bună revelație muzicală din ultima vreme.

Seara din Fratelli a fost deschisă de The Mono Jacks și, cu toate că o să sune ca și cum aș fi stat în grotă până acum, a fost prima dată când i-am văzut live cap-coadă. Îmi plac maxim tot prin prisma faptului că reușesc să te zdruncine emoțional. Am avut la un moment dat o perioadă în care efectiv nu mă puteam dezlipi de When I was gone, mă rog, încă am momente în care mă uită Ăl’ de sus ascultând-o pentru că sună al naibii de bine și pentru că dă cu mine de pământ. Dacă muzica nu este în stare să te miște atât de bine, nu știu ce o poate face. În orice caz, au avut o prestație frumoasă, Doru Trăscău are un farmec aparte pe scenă, au fost alegerea potrivită pentru deschiderea concertului The Temper Trap, e de bine.

Finally! #themonojacks

A post shared by Adriana G. (@baietel03) on

Australienii de la The Temper Trap au început concertul undeva aproape de 21:30 în ropote de aplauze și, sincer, chiar a fost multă lume, ceea ce s-a simțit pe parcursul întregii seri în care te scurgeai efectiv. Concertul a început cu Thick as Thieves, piesă de pe albumul omonim, vinovat pentru turneul european care s-a încheiat la noi și a rezultat într-o oră jumătate de setlist echilibrat, care s-a plimbat prin toate cele trei albume ale lor, insistând asupra Conditions și Thick as Thieves. Am stat cam în fața scenei și, cu toate că nu este o poziționare pe care o prefer la concerte, pentru că de obicei sunetul tinde să fie execrabil și să nu mai înțelegi ce se întâmplă acolo, de data asta nu a fost cazul. Sunetul a fost impecabil, iar vocea lui Dougy Mandagi a fost demențială, în principal pentru forța și emoția pe care o transmite, dar slavă cerului, a avut și sonorizare bună. De aproape, am putut să surprind și dedicarea lor de pe scenă și energia pe care o emană. Se vede că savurează piesele pe care le cântă și sunt autentici în transmiterea emoțiilor care-i încearcă în fața ta. Muzica lor te pune pe gânduri, te face să pleci, să te întorci, să arzi la foc mocnit, să renaști puternic și încrezător, să plângi în hohote, să zâmbești cald și sincer, you name it. A fost un concert pe care l-am savurat cu pofta, cu aceeași poftă cu care savurezi o înghețată în plină iarnă, când nu este sezonul ei, dar ești atât de înflăcărat că nimic nu te poate opri. Despre vehemență a fost seara din Fratelli și nimic mai mult.

Setlistul de la București văd că nu a făcut ochișori, dar cam ăsta a fost. Eu fac în continuare un du-te vino cu albumele lor, pentru că apetitul de-abia mi s-a deschis și sper să revină la noi mai repede decât e cazul, până n-om construi și noi un zid în jurul nostru.

Nu neapărat Sweet disposition, dar ceva care să placă la toată lumea. #thetempertrap #europeantour

A post shared by Adriana G. (@baietel03) on

Advertisements