You are currently browsing the tag archive for the ‘vama veche’ tag.

Dacă anul trecut m-am îndepărtat pe cât posibil de tot ce înseamnă Vama Veche, concediul acesta m-a găsit la o aruncătură de băț de satul ăsta pestriț, mai exact la vreo 4 km și ceva distanță, în 2 Mai. Și pe cuvânt că o să revin aici.

IMAG0864

În zona asta mai mereu mi-am trântit cortul ba pe plajă, ba prin vreo curte, însă în 2 Mai am trăit experiența cazării într-o casă minunată, situată pe faleză: Casa Rosemarie, despre care nu se găsesc foarte multe informații pe net. Am aterizat aici la recomandarea cuiva și zău că nu-mi pare rău. Am stat 5 inși într-o mansardă încăpătoare, cu două terase, una dintre ele având vedere spre mare și m-am plimbat ca titirezul minunându-mă de fiecare cotlon. Să-i deie Dumnezeu sănătate persoanei care ne-a recomandat casa asta în care ne-am cazat, cu toate că, într-o noapte în care a fost furtună, ne-am trezit din cauza apei care pica din tavan. Apele s-au liniștit, dar n-ar strica să rezolve problema asta pentru că locul e foarte fain, bașca te poți lăfăi în toate șezlongurile pe care le au pe terase și în grădină.

Room with a view. #2mai #seaside #travel #holiday

A post shared by Adriana Georgescu (@baietel03) on

Mansarda este compartimentată în 3 „camere” (veți înțelege imediat ghilimelele) și un fel de living. Una dintre camere este un spațiu cât se poate de intim, cu ușă, însă celelalte două sunt separate printr-un fel de draperii imense. Pentru noi nu a fost neapărat o problemă, am mers în familie, dar cu un grup mai zgomotos cred că am fi avut oareșce divergențe. În mansardă am avut un frigider micuț, cuptor cu microunde, filtru de cafea, fierbător, toaster, așa că ne-am descurcat să ne facem ceai/cafea, iar pentru chestii mai serioase am coborât în bucătăria aflată cu un etaj mai jos. Când nu am mâncat omlete, salate sau paste homemade, ne-am îndopat cu midii, rapane și chefal proaspăt, că la mare omu’ înoată, dar mai și mănâncă de-ale locului, iar in 2 Mai există niște restaurante cu mâncare foarte bună, să tot alegi.

IMG_0507

IMG_0614

IMG_0615

IMG_0618

Cum se mănâncă în Vamă nu mai este un secret, dar satul ăsta mi-a trezit curiozități mai ales că pe Facebook dădusem accidental de Black Sea La Petya, un loc care se anunța promițător. În prima zi la mare, istoviți de pe drum, cu bagajele în spate, am aterizat total random la acest restaurant, căutând un loc unde să ne potolim foamea. Am înfulecat efectiv o porție mare de midii cu sos de smântână și mămăligă, iar de bere nici nu mai zic cum m-a uns pe suflet, pardon, gât. Pe la masă s-a mai mâncat omletă cu salată de roșii si o brânză surprinzător de bună. Pe lângă mâncarea bună, un plus l-a avut și muzica, un radio online cu roace old school, iar tare bine sună un Zeppelin, Sabbath sau Creedence, care te duce cu gândul la Vama de altădată. La Petya am revenit și în zilele următoare și am savurat borș de pește, rapane cu sos cherry și mămăligă and, wait for it, piept de pui Valdostana cu o porție de cartofi prăjiți care putea sătura cel puțin trei oameni. Și pentru că am poftit de multă vreme la o porție de papanași, dorința mea s-a concretizat, dar m-a răpus porția aia. Mâncarea foarte bună aici, muzica asemenea, berea rece, dar la capitolul servire au de lucrat. Fetele de acolo sunt grumpy în mare parte din timp și uneori nu sunt pe fază, dar la ce flux de oameni e acolo, cred și eu că-s sătule.

IMAG0858

Omletă & salată de roșii cu brânză Black Sea La Petya

Rapane cu sos cherry și mămăliguță Black Sea La Petya

Dacă tot suntem la capitolul mâncare, merită să menționez și restaurantul Bianca, unde am mâncat o singură dată, dar saramura de chefal nu ne-a dezamăgit, chit că nu a fost saramură de pește în sensul clasic al cuvântului, pe aia am înfulecat-o la Tulcea, locul unde mă mir că oamenii nu bagă și pește intravenos. La maică-mea în casă găsești constant crap, știucă, biban, caras, ciortan, șalău, somn și lista poate continua. Overall, în 2 Mai, prețurile în restaurante sunt decente, bașca într-o zi ne-am aventurat la un restaurant ce servea meniul zilei la 15 lei. În banii ăștia am mâncat ok, dar nu aș reveni acolo neapărat. După înotat ca înecata (haha), ți se cam face foame și nu-i loc de nazuri. Cu toate că în 2 Mai aveam de unde alege preparate foarte bune, am tras o fugă și în Vamă să mâncăm la Șoni, iar ciorba de fasole cu afumătură, la ceaun, a fost divină. Uitasem să menționez în această incursiune culinară plăcintele de la Papu Saru, o plăcintărie cu preparate tradiționale, macedo-române, după cum se prezintă chiar ea. Am încercat plăcinta cu brânză, cea cu brânză și spanac și brânză cu praz. Bune, dar am mâncat plăcinte mult mai bune la viața mea. Oamenii zic că folosesc produse organice locale, așa că pentru o gustare merită încercate.

 

Bărci 2 Mai

Plaja 2 Mai

Plaja nudiști 2 Mai

Plaja 2 Mai

Anul acesta m-am surprins pe mine înotând realmente ca un guvid evoluat și întrecându-mă cu ăl’ bărbos la ture prin apă, de la o geamandură la alta. Când nu am înotat, mi-am tras echipamentul de snorkeling și m-am uitat curioasă după crabi, bancuri de guvizi și chefali. În zona de plajă unde am poposit, apa era foarte limpede dar plină de pietre în care te puteai accidenta ușor, noroc cu labele. Într-o zi am experimentat chiar propriul triatlon: alergat de cu dimineață pe langă plajă, înotat înainte și înapoi până mi-au sărit capacele și mers pe jos vreo 9 km (dus-întors) cât să mâncăm în Vamă, așă că pe lângă pompat mâncare, mi-am și mișcat fizicul. Acum puteți să-mi ridicați statuie.

Plaja 2 Mai

Plaja 2 Mai

Plaja 2 Mai

Vacanța în 2 Mai a fost reconfortantă și m-am bucurat de ceva mai multă liniște. Îmbătrânesc, dom’le. Nu plâng după nopțile pierdute-n Vamă, au fost bune la vremea lor, dar și mersul în grup ca pensionarii are dezavantajele lui. Atunci când stai după fundu’ altora, n-ai cum să-ți faci programul după bunul plac, dar asta nu m-a împiedicat să mă bucur de momentele astea de mișunat de colo-colo, pentru că nu-s eu mare amatoare de lenevit la soare, cu toate că nu mă pârlesc. Vă rog să mă invidiați pentru că rămân tuciurie juma’ de an.

Pe scurt, mă bucur că am descoperit că, deși este aproape de Vamă, 2 Mai încă nu s-a spurcat, poate sudul litoralului mai are șanse să se curețe de diverși oameni care nu-i fac cinste.

Advertisements

Dintr-un motiv sau altul mereu mă întorc în Vamă și cu toate că a devenit un loc cosmopolit, care îmi provoacă dese grimase, i-am dat și anul ăsta o șansă mai ales pentru festivalul Folk You 2013. Chiar dacă prin natura noastră strâmbăm din nas în fața schimbărilor iminente, well, they happen after all și trebuie să învățăm să ne adaptăm. Într-adevăr pentru cei care au cunoscut acest sat altfel decât se prezintă zilele astea, e clar că nu este o imagine prea frumoasă, așă că fie au renunțat să mai calce pe aici, fie au devenit imuni și și-au creat propria lor Vamă…în Vamă. Și na, cam ăsta este efectul devizei „Salvați Vama Veche!” și asta e și soarta zonei Corbu-Vadu, pentru că vilele impunătoare prind viață repede în „sălbăticia” aia.

Vama Veche

Eu, personal, încă mai am două-trei locuri de care m-am atașat în sătucul ăsta și care îmi dau speranța că nu s-o maneliza cu totul, până la proba contrarie cel puțin. Scopul meu nu este să protestez în fața inevitabilului și nici nu cred că am eu vârsta necesară să-mi asum idei de genul „Vama nu mai e ce-a fost”. Spiritul gregar va dăinui mereu și probabil că este cool să te doară la bașcheți și să-ți „marchezi teritoriul” cu fiecare pas făcut.

2 Mai-Vama Veche

Cu toate acestea, cele 5 zile petrecute aici m-au găsit într-un spirit calm și zonele de interes au noi valențe pentru mine acum. Cum eu găsesc gătitul reconfortant, anul ăsta am pornit într-un „periplu” gastronomic și despre asta am de gând să scriu pentru moment.

În ceea ce privește micul dejun, lucrurile stau mai simplu și nu am avut pretenții extraordinare. Atunci când nu am mâncat dimineața la cort (de regulă iaurt cu cereale sau pepene galben) m-am îndreptat către locuri mai mult sau mai puțin familiare. Am fost o singură dată La Roată și pentru cei care nu știu, este un loc de genul „împinge tava”, prin urmare mâncarea expusă în vitrină poate fi gătită de câteva ore și ajungi să mănânci omleta rece, cum am făcut eu. Pentru 2 omlete, crenvurști, salată de vinete și pâine am plătit 24 de lei și am fost două guri înfometate, deci decent aș zice. La Corsarul m-aș întoarce oricând pentru micul dejun: ouă haiducești, vreo 7 lei, cuib mocănesc 9 lei (cuprinde mămăligă, telemea, brânză de burduf, bacon, ou prăjit). Bolo Steak House a fost o surpriză plăcută pentru micul dejun; am comandat aici o omletă imensă la 7 lei, iar salată specială de vinete rulz, pentru 18 lei am mâncat o salată de vinete atipică cu frunze de rucola, de valeriană, muguri de pin, semințe de dovleac și roșii cherry. La ei am mâncat și o ciorbă de văcuță foarte bună, așa că recomand. La Bolo am optat pentru micul dejun, după ce în ziua de duminică localurile erau ticsite cu clienți, iar când am ajuns la Praf de Vamă (care chiar este praf), unde ne-am întâlnit cu niște oameni, am cerut insistent de vreo 3-4 ori să ni se ia comanda. Într-un mare final a venit o tipă sictirită care cu o scârbă de nedescris în voce ne-a mustrat că la ora aia (11 dimineața) aveam pretenția să luăm micul dejun, ba mai mult decât atât ne-a reproșat că am vorbit cu colegii ei să ne ia comanda și nu am mers la bar (!!!). Stay away from that place, I tell you!

Pentru prânz și cină pretențiile au crescut bineînțeles. În mare parte am mâncat la Papa la Șoni și cine nu optează pentru preparatele din meniul permanent ar trebui să încerce mâncărurile pregătite la ceaun, o nebunie! Mâncarea de fasole cu afumătură a venit într-o farfurie adâncă impresionantă și a fost 14 lei, iar în alta zi am încercat supa cremă de linte cu midii, o bunătate la doar 11 lei. La Șoni masa se servește începând cu orele 12-13, așa că cine încearcă să comande mai devreme nu are ce, în schimb poți comanda o băutură fie de la bar, fie de la standul cu fresh-uri și smoothies care mai de care mai tentante și poți să-ți aduci mâncarea ta până una alta. Atmosfera este jazzy și oamenii, în mare parte, cu bun simț.

Despre Cherhana nu știu dacă mai are sens să adaug ceva. Doi înși cu poftă de pește au ales borș pescăresc, scrumbie cu legume pe grătar și rapane cu legume tot pe grătar. Recomand cu dragă inimă sosul Sarmuzac, care, atenție, este foarte picant, dar merge de minune cu preparatele precizate. În altă zi ne-am dus acolo cu poftă de icre și pește proaspăt marinat (care atunci era în proces de marinare, deci ne-am pus pofta-n cui) și am așteptat enorm de mult să ne ia cineva comanda deși am fluturat mâinile frenetic, dar locul merită osteneala cu toate că scoți ceva bani din buzunar.

Cherhana Vama Veche

Cherhana Vama Veche

În mare, cam așa ne-am răsfățat papilele gustative și mă bucur că există alternative la shaorma și hamsii prăjite. Personal, apreciez atât mâncărurile atipice, care au o amprentă deosebită, cât și preparatele lipsite de pretenții la prima vedere, dar în care regăsești aroma extraordinară împletită cu grija celui care le-a pregătit. Așadar, nu regret niciun bănuț plătit pentru „răsfățul” ăsta și apreciez locurile cu suflet, care nu sunt conduse de către oameni avizi după bani și care transmit și personalului o atitudine pozitivă, iar asta se reflectă în relația cu clienții lor. Există cel puțin un loc ca acesta în Vamă și sunt sigură că odată cu trecerea timpului își vor asuma și alții lecțiile astea.

Anul ăsta, între 30 iulie și 4 august mini-concediul m-a „aruncat” pe plaja din Vamă, acest sătuc pestriț care găzduiște an de an cel puțin jumătate de țară, urcată pe mese sau căzută pe sub. 😀 Nu mi-am pus problema să trec granița și din comoditate m-am întors tot aici. Comoditate și Folk You 2013.

Din întreg programul gândit pentru ediția a IX-a am bifat numele mari din punctul meu de vedere, care deși nu se încadrau toate în accepțiunea de folk, sunt ale noastre și cântă incredibil de bine, ca să nu mai zic de prezența scenică, dar să le luăm pe rând zic.

În prima zi de august m-am bucurat de nume consacrate ale rock-ului autohton și deși nu mă așteptam să spun asta și anul acesta Vița de Vie m-au uns la suflet. Dacă anul trecut concertul acustic te purta către un sound apropiat de Urma, din punctul meu de vedere, în 2013 i-am regăsit cu o poftă de cântat nebună și Despot chiar a făcut show, frate și a demonstrat că este unul din cei mai buni frontmen de la noi. Mi-a plăcut enorm conexiunea cu publicul și modul în care trupa a transmis energie. Au cântat piesele lor notorii și evident că la „Basul și cu toba mare” publicul a izbucnit pur si simplu (cum altfel la un concert VDV?). Pe scenă s-au urcat apoi Cristi Minculescu&Nuţu Olteanu Supergrup și de aici încolo cred că îmi iau vreo două bobârnace de la fanii Iris/Minculescu, pentru că da, trupa asta a rămas în memoria colectivă, cel puțin, cu toate că el a decis că na, nu se ridica la pretențiile lui. Nu vreau să dau naștere unei polemici, dar atitudinea lui de ceva ani încoace oricum mă indispune și la Folk You nu s-a lăsat mai prejos. Nu știu dacă semnele obscene arătate înspre public sunt trademark-ul lui sau dacă au o semnificație profundă pe care eu n-o descifrez, dar mi s-a părut deplasat să facă asta și punct. Revenind la recitalul lor, au cântat piese din repertoriul Iris: „Cei ce vor fi”, „Noaptea”, „Lumina zilei”, „Strada ta”, dar si cover-uri: Whitesnake – „Give me all your love”, Bad Company – „Feel like making love” sau Led Zeppelin – „Rock and Roll”. Nuțu Olteanu & co. au făcut treabă bună și au animat publicul cu ritmurile lor, iar Cristi rămâne o figură emblematică a rock-ului românesc, totuși.

Seara a atins punctul maxim în momentul în care băieții de la Rezident EX, în frunte cu Ovidiu Ioncu „Kempes” au pășit pe scenă. Am remarcat o atitudine mai puternică și lipsită de umilință, așa cum s-a văzut atât anul trecut in Vamă, cât și la Arenele Romane. Publicul i-a primit cu o căldură incredibilă și ei au răspuns în aceeași măsură. Sunt niște artiști în toată regula care au un mare plus: cea mai bună voce a României, Kempes. Au cuprins cam tot albumul Alpha și bineînțeles, piesa „Povestiri din gară” a adus vocile fanilor laolaltă. O altă piesă gustată din plin a fost „Brigadierii”, moment ce i-a permis lui Matthias Lange să aibă un scurt moment umoristic stârnind publicul să cânte niște versuri puerile și apoi să-și exprime gratitudinea și totodată să-și scuze irascibilitatea cauzată de niște mici probleme tehnice. Trecând peste orice inconvenient de natura asta, mi-au depășit așteptările pentru că i-am redescoperit cu o pasiune de nestăvilit și respect pentru publicul lor. Instrumentalul s-a armonizat cu vocea lui Kempes și au făcut din noaptea aia o experiență demnă de ținut minte.

Rezident EX Folk You 2013

Doi august m-a găsit nerăbdătoare să ascult un concert complet Celelalte Cuvinte, având în vedere experiența nefastă de anul trecut când furtuna a cuprins plaja și din motive tehnice reprezentația a fost sistată. Anul acesta în schimb m-am bucurat de 100% Romanian doom/heavy/progressive metal (încadrați voi unde vreți). Pentru genul pe care-l abordează (cu toate că vocea lui Călin Pop te poate induce în eroare), au avut un public numeros și împărțit pe categorii de vârstă diverse. A fost o seară cu riff-uri heavy și „Armaghedon” de pildă este doar o mică parte din ce pot ei demonstra. Printre solo-uri de chitară amețitoare, au ridicat vocile celor din public pe melodia „Dacă vrei”, dând serii un aer mai nostalgic și mai apropiat de spiritul folk al festivalului. Sunt mulțumitoare că am avut ocazia să-i văd cap-coadă și să rămân uimită de faptul că în țară se mai face rock, în cel mai pur sens. Îi aștept să mă surprindă și la concertul acustic din octombrie.

Frenezia care a curprins seara de 2 august este greu de descris în cuvinte, dar Zdob și Zdub au rupt și au reușit să strângă cel mai numeros și gălăgios public de la Folk You (nu știu cum a fost duminică la Vama, dar tind să cred că moldovenii au avut câștig de cauză). Hardcore moldovenesc, atât! Au cântat și de pe albumul nou, „Basta Mafia” și ne-am bucurat că „Moldovenii s-au născut” și ne-au făcut martori unei asemenea energii. Este imposibil să stai locului când oamenii ăștia te prind în horă pe „Ciocârlia”, „Nunta extremala”, „Țiganii și OZN”, „Videli noch”, ba mai mult îl aduc cu ei și pe „DJ Vasile”. Când băieții ăștia îndeamnă în concert: „Zdubii bateți tare” este clar că urmează momente de exaltare și dans nebun, căci așa pot descrie ce s-a întâmplat acolo. Sunt niște oameni extraordinari și e clar că de la concertul lor pleci moldovean și nu alta.

În ultima seară de Folk You, pe care am prins-o eu, lucrurile au fost ceva mai așezate și în așteptarea lui Baniciu & co. am stat cuminte la recitalul lui Marius Bațu și Eugen Baboi, adică Poesis, urmat de Florin Chilian. Aici nu am prea multe de adăugat: îți place sau nu, iar luând în considerare publicul numeros eu zic că a fost bine. Am așteptat cu sufletul la gură „Cântec șoptit” și m-am lăsat purtată de versuri cu marea în spate (da, sună cheesy, dar este una din puținele piese folk care îmi face pielea de găină). Chilian, în schimb, a fost pus pe ironii și chiar s-a luat de câteva ori de un tip din public, care părea să fie pe lângă tot ce se întâmpla acolo. Ei bine, tipul ăla a fost ținta glumelor acide ale lui Chilian spre aplauzele aprobatoare ale spectatorilor. Deh, nu e bine să te pui nici cu folkiștii. Chilian emană într-adevăr o inteligență și aroganță anume, cu care ori te împaci, ori i te pui de-a curmezișul. Oricum ar fi, recitalul nu a fost deloc plictisitor.

Seara a fost încununată cu succes de către nimeni alții decât Baniciu, Kappl, Lipan & Friends (Vlady Cnejevici, Teo Boar). Au avut sound-uri mai degrabă rock și cum altfel când ai un Lipan cu solo-uri de tobe năucitoare, Boar excelând la chitara electrică și Kappl care se distingea cu ritmurile de bass. Adaugi charisma lui Baniciu și sunetele de clapă ale lui Cnejevici, care se armonizează perfect cu restul instrumentelor și ai o seară pe cinste. Au cântat cu poftă de viață, au râs pe scenă și au transmis căldură celor din public. Cum toată lumea le cunoaște versurile pe de rost, nu a fost greu să ia naștere o plajă de oameni bucuroși. Din păcate nu au avut vreme să marcheze majoritatea pieselor pe care orice alt concert Baniciu & co. le cuprindea întrucât ploaia puternică a schimbat puțin planurile. După un bis cerut cu ardoare, „Canarul” m-a purtat pe drumul spre cort pentru ca ploaia se întețise deja. Am regretat plecarea, pentru că ajunsă la cort, deși trecuse ceva timp și părea că seara se terminase, din respect pentru public cei 5 au mai cântat o piesă. Cu toate că nu te pui cu evenimentele naturale, m-am bucurat de ceea mi-a fost dat să ascult și aștept să-i văd iar și iar.

Baniciu, Kappl, Lipan & Friends (Vlady Cnejevici, Teo Boar) Folk You 2013

Vocile rele de anul acesta au contestat prezența unor artiști pe scena Folk You 2013, argumentând că nu se încadrează în spiritul folk, dar i-aș corecta fără nicio jenă. Numele reunite pe scena din Vamă au reinventat spiritul liber și nepătat al celor prezenți acolo (și fie vorba între noi putem porni o discuție întreagă). Au fost într-adevăr fețe pe care nu le puteai încadra cu ușurință în peisajul de acolo, dar și oamenii ăștia trebuie educați cumva (de fapt și cei cu spirit „liber” merită să fie mustrați din când în când; plaja s-a cam transformat în groapă de gunoi ca de obicei). În concluzie, ediția de anul acesta a fost una reușită și regret că nu am prins și seara de 4 august când mi-aș fi dorit să-i ascult pe Vintilă și Taxi. Folk you, too, Vama Veche!

Redirectionez 2%

Baietel’s tweets

Error: Twitter did not respond. Please wait a few minutes and refresh this page.

Advertisements